O zi poate schimba totul

Capitolul 79

Nu-mi puteam lua ochii de la el, stătea proptit de motocicleta neagră, purta o pereche de pantaloni și pantofi negri, o cămașă albă, suflecată la mâneci și o pereche de ochelari de soare, deși la ora aceea a dimineții nu bătea foarte tare soarele. Ținea în mâini un buchet de trandafiri roșii, zâmbi în momentul în care mă văzu, ba chiar își mușcă interiorul buzei. Arata decupat din reviste sau din filmele americane romantice. Nu-i cunoscusem latura acesta niciodată, până acum și nu îmi venea să cred. Voiam să mă ciupesc să văd dacă e real ceea ce se întâmplă! Sau visam? Gestul lui îmi sacada respirația, îmi făcea inima să bată cu putere și să simt că plutesc.

- Ești surprinsă să mă vezi? își dădu ochelari jos, într-o manieră al naibii de sexy. Simțeam cum un val de căldură mă cuprinde, aveam nevoie de aer!

Respiră, Sofia! Îmi tot repetam în gând.

- Tu și un buchet de trandafiri, e ceva ce nu vezi des! mi-am făcut curaj să vorbesc și să mă țin pe poziție, nu aveam încă încredere deplină îl el, mai aveam nevoie de tine și nu voiam să ne grăbim.

Am simțit privirea lui circulând pe corpul meu, apoi oprindu-se la nivelul ochilor mei, privindu-mă fix.

- Să spunem doar că e prima dată când încerc să surprind pe cineva, sper să-ți placă! mi-a întins buchetul de flori, apropiindu-se de mine.

- Sunt frumoși..trandafiri! Și de asemenea și gestul tău! Mulțumesc. Sărbătorim ceva? l-am tachinat eu.

Voiam să-mi spună mai multe, să știu ceea ce el gândește despre tot ceea ce s-a întâmplat între noi zilele acestea.

- Poate..mă prinse de mijloc și îmi lipi corpul de al lui.

- Ce..? am spus eu cu vocea tremurându-mi.

- Că inimile noastre bat în același ritm, făcu o pauză și se jucă cu o șuviță din părul meu. Că eu și cu tine suntem în același loc, că există un noi..că sunt fericit, îmi zâmbi el.

Cât de frumos îmi răspunse. Dar nu pomenise ceva de o relație sau dacă suntem împreună. Oare se gândea și el să o luăm încet? Oh, pentru mine jocul acesta era un dulce chin.

- Noi? aveam o emoție puternică în tot corpul, speram doar să nu leșin acolo în brațele lui și să mă țin așa puternică, cum voiam să arat, deși în acel moment eram mai vulnerabilă ca niciodată.

- Doar noi..îmi susținu obrazul stâng cu palma și mă sărută pe frunte, buzele lui calde și moi în contact cu pielea mea, era o ploaie de artificii. Mergem?

- Da.

***

Ajunși în fața firmei, Anthony lăsase motocicleta în grija portarului, apoi se întoarse la mine.

- Urcăm?

- Cred că ar fi mai bine să mergem separat..să nu dăm de bănuit.

- Despre ce?

- Despre noi..

- Noi? își mușcă buza și mă privi cu un zâmbet pervers, știa la ce mă refer, dar voia să o spun eu.

Nu voiam să agităm apele, să se zvonească anumite lucruri, până când noi nu eram siguri de asta. În plus, Anthony fusese o persoană publică și chiar dacă a lăsat actoria, filmele lui sunt vizualizate și difuzate, tot timpul va fi în vizorul publicității, mai ales acum că e directorul celei mai cunoscute firme de arhitectură. Nu aș vrea ca familiile noastre să sufere din cauza noastră, era mai bine să avem răbdare.

- Știi prea bine la ce mă refer, am făcut ochii mari.

- Da, dar realizezi că toată lumea știe că ești fosta mea soție?