O zi poate schimba totul

Capitolul 50

Nu știam cum orele trec, mie îmi păreau o veșnicie, nu vedeam nici dacă este zi sau noapte. Singurătatea din acea încăpere mă apăsa. Încheieturile mâinilor și ale picioarelor mă dureau în strâmtoarea frânghiei, degetele de la mâini îmi păreau străine, ochii îmi erau uscați, nu mai aveam lacrimi, gura la fel. Aș fi dat orice pentru o picătură de apă, respirația îmi era înceată din cauza gurii astupate. Eram într-un coșmar, cel puțin asta mi-aș fi dorit, ca apoi să mă trezesc din acest coșmar în patul meu de acasă, de la părinții mei. De ce a trebuit să intru în acest joc stupid alături de Anthony, să mă las rănită din cauza lui. Iar acum mai și îi plăteam greșelile. Speram doar ca cineva să facă rost de acei bani, să mă scoată de aici și îi voi fi recunoscătoare pe viață. Îmi era dor de părinții mei, de fratele meu, de Darla, de Henry, de toți cei cunoscuți. În momentul acesta aș fi vrut chiar să-mi împart biroul cu viperele de la muncă, ba chiar le-aș suporta, doar să scap din locul acesta.

Uneori nu știm să ne prețuim viața, mereu vrem mai mult, mereu găsim defecte în lucruri și în oameni, mai puțin în noi. Uităm că suntem oameni obișnuiți, nu suntem perfecți și nici nu e bine să ne dorim acest lucru, deoarece din imperfecțiuni se nasc calități, dorințe și vise. De ce nu am lăsat trecutul în urmă, de ce am avut așteptări de la oameni, care nu sunt dispuși să ofere nimic, nu din egoism, ci pentru că nu simt asta. Eu eram vinovată pentru tot ceea ce mi se întâmpla, eu fusesem de acord cu această căsătorie, influențată de sentimentele mele pentru Anthony, îl iubeam, iar asta îmi făcea rău. Nu am avut curajul să-i spun că eu îl iubesc pentru că mi-a fost teamă că îl voi pierde. Eu eram singura vinovată, pentru că îi acceptam jignirile și comportamentul. Pentru că eu voiam ceva în schimb, aveam așteptări de la el, pentru că și el avea de la mine. Voia să fiu soția perfectă în ochii tuturor, iar eu voiam doar să se îndrăgostească de mine. Dar acum mai mult ca niciodată mi-am dat seama că acest lucru nu este posibil, el își dorește să scape de acele datorii și să poată fi cu acea femeie, eu eram doar un pion în jocul lui. Și nu-l învinovățesc, pentru că eu am acceptat asta, fiind conștientă și lăsându-mă condusă de sentimente.

Iubirea uneori te poate duce până la cer, dar și te poate trânti de asfalt, trezindu-te. Ea nu e perfectă, are și defecte, te face să suferi, tocmai pentru a o prețui, pentru că altfel nu am ști ce înseamnă. Nu știam cu e posibil să fiu atât de conștientă și totuși o inconștientă în privința lui Anthony. Iubirea pentru el mă ținea încătușată, mai mult decât aceste frânghii, care îmi înconjurau încheieturile. Pentru mine, Anthony era un fel de rău necesar, aveam nevoie de el în preajma mea. Avea dreptate, eram nebună, dar nebună după el. Speram din toată inima ca el să fie cel care mă va salva de aici, pentru că îi pasă.

***

ANTHONY

- Ești sigur că mergi singur? Am putea chema poliția? mă întrebă Nicholas.

- Nick, nu vreau să-i facă ceva Sofiei, pentru că noi suntem tâmpiți și anunțăm poliția.

- Doar din cauza ta e acolo!

- Ajunge! strigă tatăl Sofiei. Fiica mea e răpită, iar voi stați să vă certați? Anthony, dacă lucrurile se complică venim după tine la adresa care ne-ai dat-o.

- Bine. În geamantan sunt toți banii?

- Da. Și să ai grijă ca fiica să nu pățească nimic, că altfel Anthony..

- Credeți că eu nu vreau ca soția mea să fie bine?

- Mergem, Anthony? mă întrebă Henry.

Eram cu toții acasă la noi, la mine și Sofia. Tatăl Sofiei, Nicholas, Henry și Darla. Ea nu putea să lipsească din peisaj niciodată. Tatăl Sofiei reuși să facă rost de banii necesari pentru a o salva pe Sofia, nu știam la cine să apelez, care să mă ajute și să dispună de acești bani. Sigura soluție era el sau tatăl meu, dar nu voiam să-i cer ajutorul.