O zi poate schimba totul

Capitolul 86

Era complet o situație comică, îmi venea să râd, stăteam amândoi cuminți aşteptând să vină tatăl meu, ca şi cum eram pentru prima data ca şi cuplu în această casă, ca şi cum noi doi era nişte adolescenți îndrăgostiți pregătiți de balul de sfârşit de an. Mă amuza situația ca atare. Iar mama era atât de încântată de imaginea din fața ei, ne privea precum ne-ar face poze cu ochii. O iubeam! În ciuda tuturor lucrurilor, pe care le făcea, era mama mea şi o adoram pentru asta.

Am auzit paşi la etaj, iar apoi l-am văzut coborând scările. Când ne-a observat, a rămas cumva şocat. Eu şi Anthony ne-am ridicat de pe canapea, dar ținându-ne strâns de mâna. Luptam acum pentru iubirea noastră. În ciuda întregii lumi.

- Bună dimineața, am spus noi la unison, apoi eu am continuat cu tată!

- Bună dimineața..se apropie el de noi, îmi sărută obrajii şi îl privi pe Anthony din cap până în picioare.

- Tată..dar m-am oprit când am văzut că dă mâna cu el.

- Anthony Edwards din nou la brațul fiicei mele, mă aşteptam la asta.

- Tată..

- Sofia îmi dai voie să vorbesc? Am dat din cap, avea un ton dur. Dar de data aceasta, continuă el, o să îți spun mai clar, dacă o singură dată o vei face pe Sofia să plângă şi să sufere, îți promit că îți rup picioarele, chiar dacă fac închisoare pentru asta. Iar dacă tot o fac să o fac până la capăt. Sofia nu e singură!

- Ştiu, domnule! zise Anthony prompt. Vă promit că nu va plânge şi nici nu voi mai face ceva, care să o facă să sufere!

Tatăl meu încă îl ținea strâns de mână.

- Vreau să văd asta! Pentru că recunosc sunt foarte sceptic în privința aceasta. Dar cu i-am mai spus şi Sofiei nu mă bag în viața ei personală, în deciziile ei. Dar să nu crezi că nu are o familie, care o apără!

- Ştiu, domnule! O iubesc şi o voi respecta întotdeauna, îmi aruncă el o privire.

- Nu eram James? spuse el.

- Ba da, James.

- Să îți intre bine în cap ce ți-am spus!

- E suficient, tată! am zis eu.

- Aşezați-vă!

- James ai fost prea dur cu băiatul! am auzit-o pe mama spunându-i.

- Charlene..

El se aşeză pe fotoliu.

- Ce e cu voi aici atât de dimineață?

- În primul rând, m-am bâlbâit eu, am vrut să ştiți de la noi că suntem din nou împreună şi de data asta serios. Fără moşteniri, contracte şi datorii.

- Mă bucur tare mult! se entuziasmă mama.

- Şi în al doilea rând, ştiți că vă iubesc pentru că pentru mine sunteți părinții mei, indiferent de adevăr?

- Şi noi te iubim, scumpo, zise mama.

- Ce prostii vorbeşti? Ştim că noi suntem părinții tăi şi te iubim! adăugă tata.

- Ok. Pentru că vreau să vă cer un lucru, înțelegere!

- Ți-am spus deja că nu sunt împotriva, dar dacă va călca pe bec, vai de el! îl privi tata pe Anthony.

- Am înțeles, dar nu vorbesc de noi. Şi să ştii că iubirea noastră e reală şi Anthony e jumătatea mea. Însă nu despre asta am venit să vorbesc.