O zi poate schimba totul

Capitolul 38

- O să fiu scurt, regizorul vrea să vină în vizită, să se reîntâlnească cu soția ta și va veni și actrița cu care vei lucra, iar cu ocazia asta veți lucra și pe scenariu, am înțeles că a mai adăugat ceva.

- Și când vrea să vină?

- În seara aceasta, de fapt, i-am spus să vină acum seară.

- Ești tâmpit? Și pe mine când aveai de gând să mă anunți?

- Te-am anunțat acum, va fi bine, îi spui Sofiei să gătească ceva bun și să fiți prezentabili. Bine?

- Sigur, am râs eu, îmi amintisem cu luaseră foc spaghetele și sosul. Bine, alo? Idiotul, îmi închise telefonul în nas. Unde oare era Sofia?

- S-a întâmplat ceva?

- Da, de fapt nu. Am căutat repede numărul Sofiei în telefon, am sunat-o. Răspunde, Sofia, am zis eu cu voce tare, fără să-mi dau seama că V. era în preajmă.

V. se retrase în dormitor, era geloasă, pentru că mă iubea. De ce acum? Când eu nu știu dacă o fac sau nu..

- Alo, am auzit vocea somnoroasă a Sofiei.

- Unde ești?

- Pe lună! În pat, dorm, deșteptule! Ce vrei?

- Nimic, nu ai auzit ușa? Dean stă acolo și bate la ușă de ceva vreme..

- Și de ce nu i-ai deschis tu?

Deci asta era? Nu răspunse pentru că nu eram acasă.

- Pentru că eu sunt plecat!

- Tocmai! Ce voiai să-i spun lui Dean că nu știu unde ești sau că ești la una din fufele tale?

- Auch! Vorbim acasă! Nu te mișca de acolo!

Am închis telefonul. Sofia avea obiceiul de a mă enerva întotdeauna. Încăpățânata! M-am îndreptat spre dormitor, V. stătea pe marginea patului într-un halat sexy roșu, se asorta cu părul ei lăsat pe spate, era picior peste picior, mă incita de fiecare dată când o vedeam.

- V., țin la tine, dar nu știu dacă e iubire sau nu, însă mereu când vrei să fiu aici lângă tine, voi fi!

S-a ridicat și a făcut câțiva pași spre mine. Mi-a pus mâna pe obraz, iar eu am tras-o mai spre mine.

- Știu, Tony! îmi sărută buzele. Nici nu pot să-ți cer mai mult, dar îți promit că ceea ce simt va fi doar temporar.

***

Am ajuns în fața casei, fusesem la cumpărături, am luat alcool, prăjituri și ingrediente pentru a găti ceva, știam că asta va da bine în fața lor, iar părerea regizorului și mai ales a producătorului era cea mai importantă. Am dus bagajele în bucătărie. Nici urmă de Sofia prin preajmă, era culmea ca nebuna să doarmă încă..ar fi prea de tot! Am urcat la etaj, am bătut la ușă, dar nu se auzi nicio voce, așa că am intrat. Se auzi apa de la duș, din baie și vocea ei răsunând. Cânta! Mă bufni râsul, nu suna foarte rău, dar nu mă puteam abține să nu râd.

Am coborât în bucătărie, m-am spălat pe mâini și m-am apucat să despachetez toate cumpărăturile, aveam de gând să gătesc supa cremă de cartofi dulci și o friptură de curcan marinată. Știam să gătesc, învățasem asta de la bunica mea, plus o mai ajutat chiar și pe mama la bucătărie, îmi plăcea să fac asta, doar că nu aveam timp. Iar când locuiești singur, mereu îmi găteam, pentru că femeile din viața mea au trecut doar prin patul meu, nu și prin bucătărie. Singura, care încercasem să-mi gătească ceva, fusese Sofia, dar ea nu era una din ele.