O zi poate schimba totul

Capitolul 46

Ba da, se prea poate să rămân însărcinată, dacă între noi s-a întâmplat ceva. Oare chiar se întâmplase?

- Deci între noi aseară...am șoptit eu..

- Relaxează-te, am avut grijă, deci nu ești însărcinată, râse el și lua un frigărui, și-l așeză în farfurie. Era așa de degajat, nu părea stresat, aveam impresia că își dorise asta, nici nu îmi spunea clar dacă se întâmplase ceva între noi sau nu. Pentru el poate părea normal, pentru că era obișnuit să-i treacă prin pat femei cu sutele, dar eu nu! Nu obișnuiam să mă culc cu orice bărbat, chiar îmi era rușine că i-am cerut să facă asta cu mine. Era inadmisibil! La naiba, Sofia! Să nu mai pui gura pe alcool în viața ta..Oare ce părere își făcu Jorge despre mine? Ah..durerea asta de cap!

Nu știu de ce chicotea și rânjea la mine, nu mi se părea deloc amuzant. Era straniu, el se comporta normal, iar eu nu știam cum să mă comport, adică acum eram oarecum împreună? Făcuse câteva gesturi, care îmi dădeau de înțeles acest lucru, adică simțeam o apropiere din partea lui și am fost singuri, nu cu alte persoane de față, pentru a se preface.

După masă, am ajutat-o pe Alissa şi bunica Erin să spele vasele, în timp ce Olive, Vivian şi Henriette se ocupau de copilaşii lor. Iar băieții, au rămas la masă pentru a juca poker. Nu înțelegeam jocul acesta, îmi părea mai mult un joc de noroc, nu unul care se joacă în familie. Însă nu jucau pe bani reali, ci pe jetoane.

Noi, fetele,  ne-am aşezat pe o pătură, pe iarba verde. Bunica Erin, Olive şi Alissa rămaseră în bucătărie.

- Şi cum e ca soț Anthony? ridică Henriette din sprâncene.

- Ca un soț normal, e Anthony, am râs eu.

- Nu e Anthony, crede-mă! Nu a venit aici de doi ani de zile, l-ai schimbat. Şi le-ai făcut o bucurie bunicilor, care îşi pierduseră speranța ca el să mai treacă pe aici.

- Da, au fost şi la nuntă!

- Ştiu, dar el nu prea a venit şi nici nu a vorbit cu niciunul dintre noi, nu ne-a răspuns nici la telefon.

- Henriette! Încetează, important e că acum sunt aici, spuse Olive, care ne aduse un bol cu fructe.

- Mamă, nu am spus decât ce Sofia ştia, aşa că nu e nimic nou!

- Henriette!

- Stați liniştită, e în regulă, ştiam despre asta, am mințit eu.

Olive plecă, arucându-i o privire urâtă Henriettei.

- Scuze, Sofia. Nu e ca şi cum reproşam ceva, ba chiar din contră, voiam să îți spun că mă bucur enorm că sunteți aici. Îmi era dor de vărul meu!

- Ați copilărit împreună? am schimbat eu subiectul.

- Da, sunt cu doi ani mai mare ca el, eram cei mai buni prieteni, iar apoi cu timpul ne-am distanțat, m-am căsătorit tânără, la 20 de ani, când el intrase în lumea actoriei. M-am mutat cu Aron în Europa, apoi am stat un an în Australia, unde am rămas însărcinată şi m-am întors aici, unde am şi născut. Iar eu şi Anthony am comunicat din ce în ce mai puțin.

- Nu prea ştiu ce să zic, m-am bâlbâit eu.

- Nu prea ai ce. Anthony e un băiat bun, inteligent şi descurcăreț. Iubeşte din toată inima, iar faptul că s-a căsătorit cu tine, ne dovedeşte că eşti foarte norocoasă şi el la fel. Înțelegi de ce ne mirăm că e aici? Cred că tu l-ai schimbat..

Mă uitam şocată la ea, nu-mi venea să cred ce aud. Oare îl schimbasem eu pe Anthony? Nu aveam cum, nu mă iubea..era doar un contract. Sau făcea toate astea ştiind că în felul acesta relația noastră pare reală.