My life with the Walter boys & My life as a Walter boy-TRADUSA

Chapter 29- Just go away

Au trecut 4 luni de cand m-am mutat in casa familiei Walter. Acum cateva zile as fi numit acea casa acasa , insa nu si dupa aseara.

Acasa se presupune ca e un loc unde esti iubit. Mrs. Walter a venit aseara si m-a luat de la petrecere. Nu am vrut sa ii spun ce s-a intamplat asa ca m-a bagat in pat cu o cana de ciocolata calda. Probabil ii era mila de mine, dar oare ma iubea? Ma indoiesc de asta; eu eram doar un alt copil de care trebuia sa aiba grija.

Acasa se presupune ca e un loc unde te simti in siguranta. In acest moment, sa ma ascund sub patura mea era singurul lucru care ma facea sa ma simt in siguranta. Imi era rusine sa ies din camera si sa dau de oricare dintre baieti.

Nathan este probabil singura persoana care nu ma uraste. A venit la mine in camera dis de dimineata sa ma intrebe daca merg sa alerg asa cum faceam in fiecare dimineata. Am respins morocanoasa. Starea mea se pare ca nu il afecta si pe el, iesind din camera cu zambetul pe buze probabil nestiind nimic din ce s-a intamplat aseara.

Cum ar trebui sa mai traiesc eu aici de acum? A fost destul de greu la inceput. Scoala aproape se termina iar eu voi fi blocata aici la idioata asta de ferma izolata, pentru tot restul verii, cu o gramada de baieti care ma urasc.

Casa era intr-o liniste stranie. Poate era vina mea?

Am mormait si am dat patura la o parte de pe mine dupa care mi-am pus usor picioarele pe podea. Tresarind de fiecare data cand podeaua scartaia, mi-am facut drum spre baie. Nu voiam sa fac nici un zgomot.

Dupa ce mi-am spalat mainile si am inchis lumina, am iesit din baie si m-am intors in camera mea. Mrs. Walter a lasat fereastra de la camera mea deschisa aseara dupa ce m-a bagat in pat pentru ca aerul sa nu devina sufocant.

Un tipat de afara m-a facut sa tresar si am fugit pana la fereastra sa vad ce se intampla. Cole fugea de pe camp carand ceva in bratele sale.

"Isaac ajutor!" a strigat Cole in timp ce incerca sa ajunga cat de repede putea la casa. Isaac statea in dreputl usii. "Nathan are probleme!"

Mi-am mijit ochii pentru a-l vedea pe Nathan in bratele lui Cole. Inima mea a tresarit.

"Matusa Katherine!" l-am auzit pe Isaac strigand inauntru, vocea lui plina de panica."Suna o ambulanta!"

Am tras rapid pe mine o pereche de blugi si un tricou. In timp ce ma grabeam sa ajung jos, dubita alba deja era prin apropiere, zburand pe strada, cu sirena si luminile pornite.

"Ce s-a intamplat?" l-am intrebat pe Danny in timp ce EMT *Emergency Medical Technician- medicii de pe ambulanta mai clar :))* il bagau pe Nathan in spate." E ok?"

"Nu stiu, dar mergem la spital. Du-te in masina." a spus el incercand sa ascunda ingrijorarea din vocea sa.

Nu m-am gandit nici macar o data pe drumul spre spital cat de ciudat e sa stau langa Alex. Nu conta. Singura persoana la care ma puteam gandi era Nathan. O sa fie ok? *sper* 

Nimeni nici macar nu stia ce i s-a intamplat. Tot ce a spus Cole e ca a iesit azi din hambar si l-a gasit pe Nathan intins intr-o balta de sange, inconstient. Concluzia la care am ajuns eu e ca poate a cazut si s-a lovit la cap.

Pieptul meu se simtea greu si incercam sa iau guri mari de aer. Era greu sa incerc sa nu incep sa plang. Singurul lucru la care ma puteam gandi era ca imi voi pierde singurul suport de aici din Colorado. Nathan era singurul care chiar ma intelegea.

Cole a condus rapid spre spital. Usile s-au deschis inainte ca masina sa fie parcata de Cole si toata lumea a iesit.

Timpul trecea greu in camera de asteptare. Nimeni nu a vorbit in timp ce asteptam pe scaunele inconfortabile ca doctorul sa ne spuna noi vesti despre Nathan.

Cole se plimba prin camera nervos, Mrs. Walter plangea silentios iar Isaac batea atat de tare din picior incat m-am mirat ca nu a facut o gaura in podea.

"Katherine Walter?" un om cu halat alb a intrebat.

Mrs. Walter a sarit de pe scaun imediat. "Da?" a intrebat ea intr-o voce panicata.

"Fiul dumneavoastra tocmai a iesit de la camera de testare si o sa fie totul bine."

Toata lumea a oftat usurata. "Oh, multumesc Doamne."mrs. Walter a spus punandu-si mana la inima.

"Chiar daca Nathan e intr-o stare stabila, mai am o veste proasta pe care trebuie sa v-o spun. Se pare ca motivul pentru care fiul dumneavoastra a cazut si s-a lovit la cap a fost pentru ca are crize de epilepsie." a spus doctorul.

"Ce?" a intrebat Mrs. Walter.

Dupa ce s-a introdus drept Dr.Goodman, a incpeut sa explice ca acele crize sunt cauzate de excesul de activitate neuronala din creier si ca aproape 50 de milioane de alte persoane din toata lumea au epilepsie. A mai spus si ca o buna parte din acei oameni au doar o criza in toata viata lor. Oricum, odata inafara spitalului, Nathan va trebui sa fie mereu insotit de cineva, in caz ca mai are alta criza.

"Putem sa il vedem acum?" a intrebat ea imediat ce Dr.Goodman a terminat de luminat mintile noastre.

"Desigur." a spus el uitandu-se la grupul urias. "Dar doar familia."

Toti au zambit, s-au ridicat si l-au urmat pe doctor. I-am urmat incet. Imi vor da voie sa il vad? Sunt considerata din familie? Am urmarit cum toata lumea dispare intr-o camera de spital. Vroiam sa il vad pe Nathan atat de mult; inca eram ingrijorata pentru el. 

Pasind inainte, m-am hotarat  ca trebuie sa il vad pe Nathan. Exact cand aproape intram, Lee a pasit inaintea mea.

"Unde crezi ca mergi?" m-a intrebat el cu obisnuita sa incruntare.

"Sa il vad pe Nathan." am spus eu determinata.

"Nu ai auzit doctorul? Doar familia."

"Ei haide. Si eu ma numar. Locuiesc cu voi." i-am raspuns eu.

"Jackie, nu vei fi niciodata o parte din familia noastra." a spus Lee incet.

M-am intors cu spatele la el, lasand cuvintele sa isi faca efectul. Are dreptate, eu nu apartin locului acesta.

"Pe langa asta," a sasait Lee. "E vina ta ca Nathan e aici."

"Ce?" m-am ratoit eu intorcandu-ma spre el. Nu imi pasa ca ochii mei incepeau sa se umezeasca.

"M-ai auzit. Nimic din astea nu s-ar fi intamplat daca ai fi mers sa alergi cu el azi dimineata. In loc de asta, tu ai stat in camera ta si ai suferit pentru ca Alex nu te mai place."

Socata, m-am uitat la el. Daca as fi mers cu Nathan asa cum fac deobicei, poate as fi putut sa il ajut.

Lee si-a scuturat capul dezgustat in timp ce lacrimile au inceput sa curga pe obrajii mei."Doar pleaca, Jackie."  mi-a spus.

M-am uitat la camera de spital unde stiam ca era intins Nathan inainte sa ma intorc si sa ies din spital.

_______