My life with the Walter boys & My life as a Walter boy-TRADUSA

Chapter5-Nightmare

  Am închis apa fierbinte şi am ieşit afară din dus. Cina a fost un dezastru şi nu a fost în întregime vina mea. După ce domnul şi doamna Walter au oprit hărmălaia, fiecare a primit misiunea de a curăţa mizeria. Fiecare înafară de mine. Katherine şi-a cerut scuze pentru comportamentul fiului ei şi mi-a spus să merg să fac un duş chiar dacă eu am insistat să ajut la curăţat. Unii băieţi mi-au aruncat priviri urâte când am ieşit din bucătărie.

"Oh!" am strigat când am ieşit din baie şi l-am văzut pe Cole stând pe pat. Era încă plin de sos de roşii, dar mânca dintr-un pachet mâncare chinezească. Un zâmbet i-a apărut pe faţă în timp ce m-a scanat din cap până în picioare.

"Frumos prosop, Jackie," a râs el.

M-am înroşit şi apoi am încercat să îmi ascund faţa. Ce naiba făcea în camera mea? Ce s-ar fi întâmplat dacă aş fi ieşit goală? Moartă, m-am întors de la ochii lui indiscreţi şi m-am dus să îmi iau nişte haine din dulap.

"Vrei?" a întrebat el ridicând cutia.

"Da, aşteaptă," i-am răspuns apoi fugind repede la baie să mă îmbrac.

Când am ieşit, el era încă pe pat. Precaut, m-am aşezat lângă el şi mi-a întins nişte beţe. Pentru câteva minute am stat în linişte, mâncând pui dulce. M-am simţitsurprinzător de liniştită stând lângă Cole. Dar desigur, trebuia să distrugă singurul moment relaxant încă de când m-am mutat aici.

"M-am bucurat de show-ul din seara asta," a spus el.

M-am întors de la el şi mi-am îngropat faţa într-o pernă.

Cole a ras. "Aw, haide ,Jackie. A fost doar o glumă. Să fiu sincer, lucruri de genul se întâmplă tot timpul în casa asta."

M-am ridicat în fund şi am ridicat o sprânceană. "Serios?" am întrebat."Pentru că asta sună a treabă de bou."

"Păi, nu e întotdeauna atât de dramatic, dar totuşi ai trecut cu brio. Ar fi trebuit să îţi vezi faţa când ai scos-o pe Izzy afară." A dat drumul încă unui râsetputernic.

"Izzy?" am întrebat eu confuză.

Cole a pus cutia goală pe noptiera de lângă pat şi a venit mai aproape. "E şarpele lui Jordan."

"Alte animale periculoase de care ar trebui să ştiu?" am mormăit eu.

"Nu,"a spus el râzând. "Doar Isaac."

Uşa dormitorului meu a fost deschisă brusc şi Danny a dat buzna înăuntru. "Cole! Kelly e aici şi te caută-" Danny s-a oprit în mijlocul propoziţiei când ne-a văzut. "Oh.Uhm...scuze că vă întrerup, dar ea aşteaptă în sufragerie."

"Ok," a spus Cole calm. Încă se uita la mine. Danny a ieşit din camera şi a închis uşa. Cole s-a mai uitat la mine pentru un moment apoi s-a ridicat şi a luat cutia goală pentru a o arunca.

"Nu-ţi face griji, Jackie. Mâine va fi mai bine, promit. Pe lângă asta, ar trebui să fii încântată pentru mâine. E prima ta zi la şcoala noastră.

"Oh, grozav," am spus eu şi m-am trântit pe pătură. Am fost atât de prinsă în dezastrul de la cină încât am uitat că mâine dimineaţă voi merge pentru prima oară în viaţămea la o şcoală publică.

"Noapte bună, Jackie," a spus el în timp ce mergea spre uşă.

"Noapte bună, Cole." i-am răspuns. Deodată, un gând mi-a străbătut mintea. "Stai,"am spus chiar înainte că Cole să închidă uşa. "Cine e Kelly?"

Cole a făcut o pauză până să răspundă. "Oh,e prietena mea."

***

Eram în maşină cu familia mea. Mama şi tată stăteau în faţă iar Lucy era lângă mine, în spate. Împărţeam o pereche de căşti şi ascultam o melodie dubstep. Când era pe sfârşite, am zâmbit şi m-am uitat pe fereastră. O ceaţă mică, verde, aproape invizibilă, înconjura copacii ca nişte muguri care ieşeau la suprafaţă.

M-am uitat în jos surprinsă de faptul că centura mea de siguranţă se desprinsese. "Ce naiba?" am spus ca pentru mine şi am pus centura înapoi în suport. O chestie mi s-a format în stomac atunci când centura s-a desprins din nou. Înainte să o pot pune la loc, o forţă invizibilă m-a aruncat din maşină.

Acum stăteam pe beton. Copacii de pe părţile străzii au zburat iar cerul se înnegrise. Maşina noastră a băgat viteză dar am putut să o văd pe Lucy privind înapoi spre mine.

"Aşteaptă!" am strigat plângând şi am început să alerg disperată în josul străzii.

Dar maşina nu s-a oprit. Am observat cu groază cum la o milă în josul străzii pământul începea să se despice în două. Când cele două bucăţi de stradă au terminat de lărgit distanţă dintre ele, maşina noastră s-a dus direct pe mijloc iar eu am urmărit pământul în timp ce îmi înghiţea familia.

Gâfâind, m-am ridicat direct în pat cu un strat gros de transpiraţie ce îmi acoperea corpul. Când vederea mi s-a acomodat cu întunericul, o minge de groază s-a format înmine atunci când nu am recunoscut împrejurările. M-am dat jos din pat şi degetele mele au atins podeaua de lemn. Pentru un moment am fost confuză- camera mea nu avea podea de lemn, atunci unde sunt?

Am căutat în întuneric întrerupătorul şi când am aprins lumina, picturile s-au luminat în jurul meu. Şocul realităţii m-a lovit atât de tare, încât genunchii s-au lăsatşi am căzut pe podea precum un morman de oase. Nu pot spune cât de mult am plâns dar când faţa mea era în sfârşit uscată ceasul arăta ora 5.

Încet, m-am ridicat de pe jos şi m-am dus la dulap. Când mi-am găsit hainele de purtat prin casă, am scos un trening, mi-am luat adidaşii şi mi-am smuls iPod-ul de laîncărcat. Chiar dacă eram extenuată din cauza coşmarului, voiam să alerg. Era una din obişnuinţele mele zilnice. Niciodată prea departe- doar o milă -dar întotdeaunaalergam destul încât să transpir. Dar astăzi nu voiam doar să respect rutina. Azi alergam pentru a pleca departe de tot.

Soarele era ciudat şi o briză rece mi-a trecut pe lângă gât când am ieşit pe veranda din lemn. Roua de dimineaţă sclipea pe iarbă când m-am aşezat să îmi leg şireturileînainte de încălzire.

Când mă încălzeam, nişte fluturi se mişcau în stomacul meu. Nu pot spune dacă au rămas de la coşmar sau dacă aveam să fiu nervoasă pentru tot restul zilei. Faza că voi merge la o şcoală nouă nu numai că mă speria, dar mă făcea să mă simt rău. Sunt în casa Walter de abia o zi şi deja e groaznic. Nu îmi pot imagina mergând la o şcoalăpublică cu sute de băieţi- 12 sunt deja prea mulţi.

Gândul de mai devreme mi-a adus nişte fiori. Aş fi preferat să repet dezastrul de la cină de o mulţime de ori decât să merg la o şcoală nouă. Era aproape sfârşitul anului şi eram sigură că nu o să îmi fac nici măcar un prieten. Îmi doream să fie deja ora 3 după-amiază când şcoală se termină, ca să pot să mă închid în camera mea.

"'Neaţa, Jackie," a spus domnul Walter şi şi-a dat jos pălăria. Will a făcut cu mâna.

"Bună dimineaţa, domnule Walter, Will" am răspuns eu.

"Te trezeşti devreme," a spus Cole frecându-se la ochi şi încercând să alunge somnul.

"Aş putea spune acelaşi lucru şi despre tine."

Cole s-a încruntat. "Treabă." a fost tot ceea ce a spus.

"Băieţii au nişte treabă la fermă pe care trebuie să o termine înainte să plece la şcoală." a spus domnul Walter. "Dacă mergi să alergi, poate ai vrea să îl aştepţi şi pe Nathan. Coboară în câteva secunde."

În timp ce îl aşteptam pe Nathan, îi urmăream pe băieţi cum se îndreaptă spre hambar. În timp ce mergeau, Will l-a împins din joacă pe Cole care a alunecat pe iarbă. Mi-am acoperit cu mâna un zâmbet.

Uşa s-a deschis şi Nathan a ieşit pe ea. Când m-a văzut a zâmbit iar eu i-am zâmbit înapoi. Era amuzant să îl văd îmbrăcat în haine care nu erau acoperite de vopsea.

"Îţi place să alergi?" m-a întrebat el emoţionat, fără a spune şi bună dimineaţa.

"Da, alerg în fiecare zi."

"Deci, alergi cu mine?"

"Desigur, nici nu trebuia să mă mai gândesc. Chiar mă mir că vrei să alergi cu mine. Toată lumea părea că mă urăşte aseară."

Mi-am simţit obrajii înroşindu-se când mi-am adus aminte de cina de aseară dar Nathan doar a rânjit. Avea să semene atât de mult cu Cole când o să crească mai mare.

"Desigur că o să alerg cu tine! Şi desigur, cred că va fi distractiv. Nu-l lăsa pe Jordan să te păcălească.E doar un păcălici."

"O să încerc să ţin minte asta."

"Vrei să mergem pe ruta mea normală?"a întrebat Nathan.

"Arată-mi calea."

________________________________________________________________________________

-M