My life with the Walter boys & My life as a Walter boy-TRADUSA

Capitolul 2

Aruncandu-mi bagajul in compartimentul de deasupra capului, m-am trantit in locul de la fereastra. Eram mort de oboseala: mi-a luat toata noaptea sa impachetez lucrurile de care aveam nevoie pentru New York.

Ai crede ca mama mi-ar oferi mai mult de 24 de ore inainte sa ma trimita in partea cealalta a tarii, dar nu aveam eu norocul asta. Probabil a facut-o ca sa nu pot gasi vreo cale de scapare. Stiu ca nu era adevarat, dar ma simteam de parca vroia ca viata mea sa fie mizerabila.

Era si o tenta de mister totusi. Nu numai ca trebuia sa lucrez la o revista pentru fete, dar trebuia sa locuiesc si cu Jackie. Cum putea mama sa creada ca asta va merge bine? In special, dupa tot ce s-a intamplat intre noi. Gandurile mele s-au intors la vacanta de Craciun, si imediat am simtit cum micul dejun mi se intoarce in stomac. Tinandu-mi respiratia incercand sa opresc bataile rapide ale inimii, m-am intrebat daca Jackie e ok cu mine mutandu-ma acolo.

Probabil se simtea vinovata sa zica nu dupa cate a facut familia mea pentru ea. Ar fi parut si incorect sa spuna nu dupa ce l-a lasat pe Danny sa stea cu ea in ultimii 4 ani. Jackie era prea draguta. Aceste luni vor fi ciudate ca naiba. Va trebui sa ma dau la o parte din calea ei si sa ma prefac ca nu era acolo.

Speram ca nu imi va lua mult pana imi voi strange bani pentru propriul meu apartament. Poate il voi convinge pe Danny sa stea cu mine, si vom imparti chiria. Am oftat invins. Asta nu se va intampla niciodata. Danny nu ar avea nevoie de un coleg de camera. Mama spunea des ca putea auzi clopotele de nunta. In ciuda distantei, Danny si Katie au reusit sa ramana impreuna. Daca ar fi putut sa imi spuna secretul relatiei perfecte, poate lucrurile dintre mine si Jackie ar fi fost diferite.

Ma indoiam ca Danny ar fi vrut sa se mute de langa ea. Cei doi au devenit cei mai buni prieteni in ultimii 4 ani, si as fi putut sa pun pariu ca ar alege-o pe ea in loc de mine oricand. Dumnezeule, viata mea e naspa.

Cineva si-a dres vocea. "Uh, ma scuzi?"

M-am uitat in sus pentru a vedea o fata care iti taia respiratia de frumoasa ce era, lasand la o parte ochelarii grosi cu rama rosie care o faceau sa arate ca o tocilara. Sau o bibliotecara, nu ma puteam decide.

"Da draguto?" am intrebat afisand un ranjet. "Numele meu e Cole. Cu ce te pot ajuta?" Poate zborul asta nu va fi atat de rau pana la urma urmei. Macar puteam uita tortura care va veni si pe care va trebui sa o indur cand ajung in New York.

"Ma poti ajuta mutandu-ti fundul ticalos de pe locul meu." a spus fata aratand complet dezinteresata.

M-am uitat confuz la fata. "Huh?" am reusit sa spun. Tocmai a ignorat faptul ca eu flirtam cu ea? Am incercat sa imi amintesc ultima data cand s-a intamplat asta dar mintea mea nu a gasit asa ceva.

"Uite, am fost intr-o calatorie de afaceri obositoare." a explicat ea. Parea nervoasa in timp ce se uita in jos la mine. "Doar vreau sa stau jos pe locul meu, sa imi pun niste muzica si sa adorm. Deci daca imi faci o favoare si te muti..."

Am clipit. Fata asta era serioasa? Ok, poate trebuia sa imi aplic magia. Trecandu-mi mana prin par, m-am intins si mi-am incordat muschii.

"Scuze babe, locul asta e al meu. Daca iti scoti biletul, pot sa iti arat asta." i-am facut cu ochiul si m-am facut mai comod in scaun pentru a-i arata ca nu ma misc.

"Nu ma lua cu din astea." s-a rastit ea. "Stiu sa citesc, si stiu ca am dreptate. Ridica-te odata. Nu sunt in dispozitia necesara sa am de-a face cu baieti ca tine."

"Baieti ca mine?" am intrebat si am renuntat la treaba cu baiatul fermecator. "Ce naiba ar trebui sa insemne asta?" Fata asta era cu adevarat o vrajitoare. Probabil era ruda cu cea pe care a omorat-o Dorothy. Poate daca mi-as scapa sticla de apa pe ea s-ar mai incalzi?