My life with the Walter boys & My life as a Walter boy-TRADUSA

Chapter 34- The Manila Envelope

"Suntem asa morti." a spus Alex in timp ce el si Cole ma urmareau cum fugeam prin casa sa-mi iau bagajul.

Dupa ce ne-am intors de la restaurant ne-am pus toti la somn; surprinzator, Cole vroia sa prindem primul zbor spre Colorado.

Alex a jurat ca si-a pus alarma la 5:00 dimineata insa nimeni nu s-a trezit pana la 6:00. Zborul nostru era programat sa plece la 7:30 iar zborul cu care era conectat pleca din Chicago la pranz.

"Despre ce vorbesti?" a intrebat Cole asezandu-se relaxat pe canapea.

"Mama o sa ne omoare." a spus Alex incercand sa nu se panicheze.

"De ce, pentru ca ai trecut peste cuvantul ei si ai zburat spre New York? Sau pentru ca o sa ratam avionul? Urasc sa-ti fac asta frate, dar pentru amandoua e vina ta." a spus Cole ranjind spre Alex.

"Si tu ai zburat pana aici." s-a rastit Alex.

"Da pai, diferenta e ca mama nu a spus ca nu am voie." a raspuns Cole.

"Nu conteaza, mama tot o sa te pede-"

"O sa terminati sa va tachinati ca niste copii de doi ani? Aproape am terminat." am spus apucand o poza de familie de pe masuta de cafea si bagand-o in geanta.

"Nu ai spus asta si acum 15 minute?" a intrebat Cole.

M-am uitat la el. "De ce nu incerci tu sa iti impachetezi toate lucrurile de o viata in 15 minute?" i-am spus eu. Asta l-a facut sa taca.

Oricum, aveam o multime de haine si lucrurile necesare deja la Walteri, insa de data asta imi duceam lucruri care imi aduceau aminte de familie si casa.

A sunat soneria.

"Cine naiba e?" a intrebat Cole ridicandu-se de pe canapea. " Jur ca daca e inca un frate idiot de al meu..."

"Hei!" a strigat Alex, ofensat de comentariul lui Cole.

Ignorandu-i pe cei doi, am deschis putin usa pentru a vedea cine e.

"Oh, Jackie, sunt atat de fericit ca te-am prins. Usierul a spus ca pleci dimineata asta."

"Buna ziua, Mr. Kently. Ce mai faceti?" i-am spus eu omului de varsta mijlocie care statea in fata usii. A fost cel mai bun prieten al tatalui meu si locuia deasupra apartamentului meu cu nevasta si cele trei fete ale lui.

"Sunt bine, dar tu cum o mai duci?" a intrebat el cu un zambet trist. "Te-am vazut doar putin la inmormantare iar urmatorul lucru pe care l-am auzit a fost ca esti in Colorado."

Am aprobat din cap si i-am zambit. Il cunostea pe tatal meu din scoala. Au crescut impreuna, au mers la acelasi colegiu, au lucrat impreuna si s-au mutat in acelasi complex de apartamente.