My life with the Walter boys & My life as a Walter boy-TRADUSA

Capitolul 25

Dupa ce ne-am intors la apartament, m-am decis sa o sun pe Brooke sa ii povestesc cum a fost ziua cu Jackie. Nu voiam ca cineva sa auda conversatia asa ca am incuiat usa de la camera dupa care am iesit in balcon. M-am sprijinit de balustrada si am umblat in agenda pana am gasit numarul ei.

Brooke a raspuns la al treilea ton.

"Ce ai mai dat peste cap de data asta, Cole?" a spus ca salut.

"Cine spune ca am gresit ceva?"

"Trecutul tau."

"Poti sa nu mai fii o scorpie pentru o secunda ca sa putem purta o conversatie?" m-am rastit. Pe strada, cineva a claxonat.

"Probabil ca nu." a raspuns dar apoi a tacut pentru a ma lasa sa vorbesc. I-am spus despre alergatul meu si al lui Jackie pana la cladirea Empire State (fara sa ii spun ca aproape muream, desigur) si despre pranzul pe care l-am luat dupa.

"Wow." vocea ei parea ciudata, de parca nu ma putea crede. "Se pare ca ai adus-o pe drumul bun. Poate nu esti asa ghinionist chiar.  Buna treaba, Cole."

Ignorandu-i comentariul, am spus, "Da, asa cred. Adica, de ce ar mai aduce-o in vorba pe Dana daca nu ar fi geloasa?"

"Nu ar face asta." a raspuns Brooke. "Sa intrebe despre cealalta fata? Sa intrebe daca sunteti impreuna? Semne clasice de gelozie."

Dumnezeule, speram sa aiba dreptate... dar pe de alta parte, Jackie nu e ca restul fetelor. E ce m-a atras la ea in prima faza, dar asta era partea a doua. Daca Jackie ma intreba de Dana pentru ca voia ca eu sa fiu fericit?

"Esti sigura?"

"Suta la suta." a spus. "Sunt atat de sigura incat cred ca trebuie sa mergem mai departe."

Grozav. Timpul pentru runda a doua.

Am oftat. "Bine. Care e planul?"

"Simplu." a spus Brooke. Practic am putut auzi cum a ranjit prin telefon. "O sa o inviti pe Dana in oras."

****

"Stii unde e Dana?" am intrebat pasind in biroul lui Brooke.

Era luni, eram din nou la munca si din ce in ce mai stresat. Missy s-a intors din cursa dupa prietenul ei si mi-a dat trei pagini de cerinte. Aveam nevoie de ajutorul ei pentru a termina totul la timp, dar nu am putut sa o gasesc nicaieri.

Cand Brooke nu s-a deranjat sa isi ridice ochii de la calculator, am intrebat din nou. "Pamantul catre Brooke?"

"Nu acum, scumpule." a spus. "Mami are treaba."

"Ha, ha. Ce sa zic." mi-am incrucisat bratele. "Serios acum. Unde e Dana?"

Ignorandu-ma, a continuat sa scrie, ochii ei lipiti de ecran.

Doza mea de rabdare se terminase. "Brooke!" cateva femei din celelalte birouri si-au ridicat privirile spre mine.

A oftat si si-a intors scaunul. "Cole, inteleg ca esti nerabdator sa pui in aplicare partea a doua a planului, dar va trebui sa o inviti pe Dana in  fata lui Jackie ca sa mearga."

"Ce?" am intrebat confuz. Dar apoi cuvintele ei au prins sens ceea ce m-a facut sa-mi masez tamplele pentru a usura durerea de cap ce urma sa vina.Credea ca o caut pe Dana sa o invit in oras? Dumnezeule, ce idioata. "Brooke, o sa spun asta cat de incet pot: Trebuie. Sa. O. Gasesc. Pe. Dana. Pentru. Munca."

"Pai, cu siguranta eu nu sunt Dana..." a spus si s-a intors la loc.

Frustrat, am trantit hartiile pe care le-am tinut in mana pe biroul ei. Pixurile de pe masa au zdranganit.