My life with the Walter boys & My life as a Walter boy-TRADUSA

Chapter 44- Where's Waldo 1.

O adiere calduta de vant de vara a trecut prin camera si mi-a atins usor fata. Eram intinsa pe locul de langa geam din camera lui Nathan. Unul din picioarele mele s-a indreptat, intrand in lumina stralucitoare a soarelui.

Privirea mea a trecut de alee spre o straduta care abia se vedea. Pentru ultima jumatate de ora, m-am jucat un joc de numarat masinile care treceau pe la ferma familiei Walter. Cel mai mult, a fost o mini-duba.

Soarele m-a facut somnoroasa, asa ca am inchis ochii si mi-am rezemat capul de perete. Chiar daca ma simteam relaxata, nu puteam sa adorm cu Metallica data la maxim in camera.

„Hei Nathan?" am intrebat eu. Nu am primit nici un raspuns.

„Nathan!" am strigat, deschizandu-mi ochii pentru a ma uita la el.

A tresarit iar pensula din mana lui a cazut la pamant lasand o pata galbena pe lemn. A cautat telecomanda si a inchis muzica uitandu-se la mine panicat. „Ce s-a intamplat?"

Am ras, „Nimic Nathan. Doar vroiam sa vorbesc. Cum te poti concentra cu atat zgomot?"

„Oh," a spus el ridicand pensula si asezandu-se, „Nu e asa de greu de fapt. Am crescut cu foarte mult haos in casa asta."

„Deci poti doar sa lucrezi cu muzica zgomotoasa care iti despica creierul?" am intrebat eu fara convingere.

Nathan a ridicat din umeri. „Sa pictez pe un ritm nebunesc este, pai, normal presupun."

„M-am prins. Deci ce-i cu toate astea?" am aratat spre podeaua camerei lui. Era incarcata cu o multime de paturi si plapume, perfecte pentru un grup de persoane.

„Oh, inca nu le-am ridicat de la petrecere." A spus el uitandu-se la mizerie. Petrecerea de sfarsit de an a Walterilor a fost acum aproape 3 saptamani. Ne-a luat aproape doua zile sa curatam tot. Nu ne-a ajutat nici faptul ca am ramas doar eu, Isaac, Alex si Danny sa curatam dupa ce Cole a plecat cine stie unde.

Asta era prima data cand chiar am intrat in camera la Nathan si am ramas surprinsa de mizeria care era. Pentru cine stie ce motive, mi-am imaginat locul asta mai ordonat. In schimb, erau peste tot pensule, cutii de vopsea, bucati de hartie si alte chestii folositoare pentru arta.

„Petrecere? Ai avut un grup de fete aici sau ceva?" l-am tachinat eu.

Nathan a rosit. „Um, nu." Si-a dat suvitele de par la o parte din ochi. Degetele lui au lasat o urma de vopsea pe frunte. „Nu am avut voie sa merg la petrecere. Treaba mea a fost sa ii tin pe ceilalti ocupati."

M-am incruntat. „De ce trebuia sa faci asta?"

„Mereu vor sa fie in centrul atentiei. Anul trecut Pete s-a furisat afara si a sarit in piscina in pijamale. Am avut o petrecere in pijamale pe podeaua mea si ne-am uitat la toate filmele Spider Man."

„Doamne, ce nasol." Am spus eu parandu-mi rau pentru el.

Nathan s-a uitat la mine pentru un moment, gandindu-se, apoi a bagat pensula in culoare. „Nu chiar. Petrecerea chiar nu e tipul meu."

„Da, nici al me-." M-am oprit. Petrecerile chiar nu erau tipul meu. Asta pana m-am mutat la Walteri.

Nu era ceva ce faceam acasa, si nu era pentru ca stateam doar in casa. Sora mea era mai mereu la petreceri, si s-a bagat in destule belele cat pentru amandoua. Nu mi se parea de necrezut; era o fata bogata din New York. Dar, mi-am invatat lectiile urmand problemele prin care intra ea. De ce deodata faceam greseli?

Nathan probabil nu a fost atent pentru ca a continuat sa vorbeasca. „Problema a fost sa incerc sa adorm cu tot zgomotul de artificii, si desigur, bataia cu mancare."

„Bataie cu mancare?" am intrebat eu.

„Zack si Benny au inceput sa se certe pe cine e mai bun: Green Goblin sau tipul cu caracatita."

„Doctor Octopus." Am adaugat eu.

„Da, el. Oricum, au inceput sa arunce cu popcorn unul in celalalt. Apoi au trecut la suc de struguri. A luat o vesnicie sa curatam toate bucatile mici si sa caut un mop."

„Chiar mi s-a parut ca podeaua e putin lipicioasa cand am intrat." Am chicotit eu. Nathan doar a mormait si a continuat sa picteze.

„Haide calutule!" am auzit pe cineva strigand din curte.

M-am uitat pe fereastra pentru a-l vedea pe Isaac alergand din curte cu Zack pe spatele lui. In jurul gatului lui era agatata o palarie de cowboy. Probabil ii cazuse de pe cap. In picioarele lui erau niste cizme uzate de cowboy si in mana avea un pistol portocaliu de jucarie.

Usa s-a deschis din nou, iar o secunda mai tarziu Benny si Pete coborau scarile, copiind ceea ce faceau verisorul lor mai mare.

„Intoarce-te calule! Trebuie sa ii prindem pe cei doi indieni1" a spus Zack plesnindu-l peste fund pe Isaac.

„S-a terminat timpl!" a strigat Benny.

„Hei, nu e corect!" a strigat Pete la Zack care l-a udat pe fata oricum. „Ti-a spus ca s-a terminat timpul."

„Eu nu ii ascult pe indieni!" a spus Zack. Un moment mai tarziu a fost chitit in mana de un balon cu apa.

„Baieti!" a strigat Mr. Walter de la usa din fata. Nu am putut sa il vad, dar din tonul vocii sale mi-am dat seama ca era incruntat. „Cand v-am spus sa nu mai folositi cainele drept cal, nu m-am referit sa il folositi pe Isaac. Ar trebui sa ma ajute sa repar chiuveta din bucatarie!"

Umerii lui Isaac s-a lasat in jos, distractia fiindu-i stricata, si l-a lasat pe Zack sa alunece de pe spatele lui.

„Aw man." S-a plans Zack incrucisandu-si bratele. „Acum echipele nu sunt corecte."

„Imi pare rau kiddo." A raspuns Isaac. „Dar nu-ti fa griji. Cowboii castiga mereu." A spus el zapacindu-i parul.

___________