My life with the Walter boys & My life as a Walter boy-TRADUSA

Capitolul 7

"Hei," o voce ragusita a spus. "Ce faci acolo?"

Am tresarit surprins si m-am intors sa ma uit la gardian. "Nimic." am raspuns. "Doar imi ridicam pixul. L-am scapat." am rotit pixul intre degete sa ii arat inainte sa il bag in buzunar si sa vreau sa ma misc.

"L-ai scapat dupa ghiveci?" a intrebat gardianul. Avea o expresie suspicioasa.

"Desigur ca nu!" am spus si am facut o fata de parca era o idee ridicola. "L-am scapat cand am intrat in cladire. El doar s-a rotit prea departe." in realitate, ma ascundeam dupa ghiveciul urias ca sa o spionez pe Brook. Daca ma ingramadeam pre tare, frunzele ma acopereau si puteam sa o vad cum urca in lift.

"Serios?" a spus gardianul, necrezandu-ma. "S-a rotit tocmai pana dupa planta?"

"Da." m-am rastit, lasand nervii sa se arate.

Ochii mei s-au spre lift. S-a oprit la etajul 10 si a venit inapoi. Expirand usurat, mi-am indreptat umerii si mi-am indreptat cravata. Totul avea sa fie ok. Eu lucram la etajul 12  si Brook cu siguranta s-a dat jos ori inainte ori la etajul 10.

"Acum daca nu te deranjeaza, trebuie sa ajung la munca." i-am gardianului cu un ranjet sfidator pe fata. "Distreaza-te pazind planta cu pretul vietii tale. Se pare ca ai un job foarte important."

Cu pasi lungi si increzatori, am mers spre lift. Am putut sa simt ochii precauti ai gardianului pe mine tot drumul. Am lovit butonul de "sus" agresiv, si am asteptat sa ma duca la noul meu job.

Etajul al 12-lea era plin cu birouri private, in care imi asum ca lucreaza cei mai importanti angajati. Urmand un hol, m-am uitat dupa usa cu numele Missy Gabber, fiica prietenei mamei. Cand am ajuns in capatul coridorului m-am ingrijorat ca am scris gresit numarul etajului. Daca Missy lucra la un etaj total diferit? Sau mai rau, daca lucra la etaj cu Brook?

Chiar cand am inceput sa transpir, am gasit numele ei deasupra ultimei usi de pe dreapta. Mi-am prins servieta putin mai strans si am ciocanit. Am auzit pe cineva foindu-se urmat de un sunet grabit de pasi. 

"I-intra." a spus o voce.

Am rotit manerul si am intrat in cel mai ordonat loc pe care l-am mai vazut. Peretii erau aproape albi cu exceptia a doua certificate si o diploma care erau agatate in rame aurii. Pe birou era un calculator, un set de foi nefolosite, un telefon albastru si un teanc de foi care imi asum ca au fost ordonate intr-un rand frumos cateva secunde mai devreme. Dulapioarele erau aliniate in spatele camerei si nimic nu parea scos de la locul lui.

Mi-am scarpinat gatul nervos, intrebandu-ma daca noul meu sef era vrea vrajitoare obsedata de curatenie. Nu cred ca viata mea mai avea loc de inca una. Missy era cu spatele la mine, si cand mi-am dres vocea s-a intors cu scaunul.

Nu era deloc ceea ce ma asteptam. Domnisoara care statea in fata mea nu se potrivea deloc cu biroul. Era surprinzator de tanara, probabil putin peste 20 si avea par blond, cret, imprastiat peste tot. Tricoul ei era botit cu o pata de cafea, iar ochii ei erau rosiatici si umflati.

"Um, hei." am spus simtindu-ma putin inconfortabil. Era ceva in neregula? Arata de parca plangea. Daca era un lucru care ma facea sa ma simt inconfortabil era sa vad o fata plangand. "Numele meu e Cole Walter."

A clipit. "Cine?"

"Cole Walter, fiul lui Katherine. E o prietena de-a mamei tale?"

"Corect..." a spus Missy oprindu-se, inca fara sa faca legatura.

"Mi-ai oferit un job ca asistent al tau," am raspuns, usor confuz. Cum se putea sa nu isi aminteasca? Poate ca nu ne-am intalnit, dar am vorbit la telefon inainte sa ajung.