My life with the Walter boys & My life as a Walter boy-TRADUSA

Capitolul 6

Stateam in fata oglinzii in timp ce imi incheiam camasa. Era devreme, mult prea devreme ca sa fiu treaz. Daca eram din nou la colegiu, as fi dormit pana la pranz- mereu imi alegeam orele tarzii.

Tragand de gulerul camasii, am incercat sa diminuez sentimentul de strictete pe care mi-l oferea cravata stupida, si m-am incruntat la ea in oglinda. Nu numai ca imi ingreuna respiratia, dar avea si o culoare idioata roz. In mod normal nu aveam nici o problema sa port roz, dar mama a ales un model atat de ridicol. Cum il numea? Paisley sau ceva de genul?

Oricum se numea, nu arata masculin, dar mama nu ma lasa sa o returnez. "A fost o cravata scumpa, Cole. Domnisoarele de la revista vor fi impresionate de gusturile tale in moda."

Ar fi fost dragut daca as fi gasit un job unde puteam sa port jeans si tricou, pentru ca m-as fi simtit mai confortabil, si nu ar fi trebuit sa imi pese daca colege de munca vor aprecia cravata mea. Pe langa problemele cu cravata, pantalonii si camasa pe care le purtam ma faceau sa ma simt rasfatat.

Oftand, am luat o pereche curata de sosete di punga. In timp ce imi puneam o soseata, amanarea alarmei a rasunat in camera.

"Rahat!" am mormait, intinzandu-ma sa o inchid ca sa nu trezesc toata casa. Sarind intr-un picior inca incercand sa imi pun cealalta soseata, am cazut la pamant zgomotos. 

"La naiba." am mormait cu fata strivita de podeaua tare.  Folosind noptiera de langa pat, m-am ridicat. Cand am ajuns langa telefon pentru a opri sunetul enervant, s-a linistit de la sine.

"Pai," am moriat. "Ziua de azi va fi a naibii de buna."

****

"Serios Cole. nu e mare chestie. Doar lasa-ma sa te duc."

Stateam la masa din bucatarie, cu o harta liniilor de metrou din New York intinsa in fata mea. "Nu. E ok Danny. Trebuie sa imi dau seama de asta singur.  Nu vei fi aici sa ma duci in fiecare dimineata."

Fratele meu era pe cale sa mearga la eroport si s-a oferit sa ma duca si pe mine. Chiar daca aveam nevoie de cineva care sa ma duca pentru ca daca nu plecam in 5 minute as fi intarziat in prima mea zi, nu era nici o sansa sa il las pe Danny sa ma duca la centrul Glitter Girls.

"Esti sigur? Pari putin stresat." a spus Danny sprijinindu-se de blatul din bucatarie mancand un mar.

Da, eram stresat. Prostia asta cu minciuna deja avea o problema- Danny nu a fost singurul care s-a oferit sa ma duca. Jackie, care pleca pentru ore, s-a oferit sa imi arate pe unde sa merg. I-am spus nu de mai multe ori, dar a fost mult mai persistenta decat Danny. Parea aproape ofensata ca nu vroiam ajutorul ei. Poate pentru ca se lauda ca stie orasul in care a crescut. Intr-un final, am aratat spre o cladire de birouri la intamplare iar Jackie mi-a aratat ce metrou sa iau spre jobul meu fals.

"Doar emotionat, asta e tot." am raspuns in timp ce trasam degetul pe harta, incercand sa decid care e cea mai buna ruta.

"Buna dimineata Danny." a salutat Sammy intrand in bucatarie. Avea doua cafele in maini, si i-a inmanat un pahar aburind lui Danny. "Cum te simti?"

"Mai bine acum ca am un bilet spre casa si ceva timp sa ma calmez." a recunoscut, luand o inghititura din bautura. A ridicat din sprancene dupa ce a gustat bautura. "Tot a fost intr-o dispozitie buna dimineata asta. E plina cu crema de alune."

Un zambet a aparut pe fata lui Sammy cand a luat si ea o gura. "Pai, poate i-am mentionat ca esti suparat pe ce i s-a intamplat lui Katie si Tom poate a fost mai generos cu crema dupa ce a auzit."

"Oh, observ." a raspuns Danny zambind. "Multumesc Sammy. Foarte dragut din partea ta."

Acoperindu-mi mormaitul cu o tuse, mi-am impaturit harta pe care o foloseam si am ingramadit-o in buzunar. Sper ca ruta pe care am subliniat-o ma va duce la munca.