My life with the Walter boys & My life as a Walter boy-TRADUSA

Capitolul 14

Nu mai era nimic care sa ma poata ajuta, nici macar cana aburinda de cafea din mana mea. Astazi avea sa fie o zi proasta.

Nu am dormit toata noaptea trecuta, nici dupa ce am vorbit cu Alex. Capul meu era plin de ganduri cu Jackie si el.

Jackie Howard si Kyle care-o-fi-numele-lui. Nu imi aminteam ultimul lui nume. Nu m-am gandit ca va conta asta vreodata. Tot ce stiam era ca e un tip care a fost in croaziera cu noi (totusi, nu acel ratat care incerca sa isi faca lipeala cu ea).

Aparent locuia in New York iar mama lui era capetenia vechii scoli la care a fost Jackie. Alex mi-a spus ca au dat unul peste celalalt cand Kyle isi vizita mama. Au devenit prieteni, dar nu s-au implicat emotional pana cand Jackie nu s-a intors in New York dupa cearta noastra de acum doi ani.

Deci ratatul era o roata de rezerva.

Imediat ce am incheiat conversatia cu Alex, am inceput sa il urmaresc pe Facebook. Nici nu am avut nevoie de ultimul lui nume. Era pe profilul lui Jackie, integrat la rubrica Intr-o relatie . Cum am ratat asta? Mandria mea chiar m-a lasat sa o ignor atata timp?

"Poti apasa pentru etajul 6?"o femeie m-a intrebat cand a pasit in lift.

"Cum?" am raspuns, neatent.

"Etajul 6, poti sa apesi?" a raspuns.

"Sigur." am spus apasand butonul.

Inapoi la Kyle, pe care m-am decis sa il numesc ratat pentru scurt timp. Era un tip asiatic alarmant de inalt. Nici nu stiam ca e posibil pentru asiatici sa fie atat de inalti. Avea aceste poze idioate cu el in haine de punker, cum ar fi blugi skinny si caciuli, in timp ce facea skateboarding prin oras. Lui Jackie chiar ii placeau rahaturile astea?

Liftul a incetinit si s-a oprit iar eu am coborat fara chef. Cand alarma m-a trezit azi dimineata, m-am gandit daca sa vin  la munca sau nu. De ce sa vin? Domnisoara sefa nici macar nu era aici si nu mi-a lasat nimic de facut.

Dar pentru niste motive nebunesti m-am ridicat din pat. Poate pentru ca nu puteam suporta sa mai stau in acelasi apartament cu Jackie.

Dandu-mi jos jacheta pe care Sammy a cumparat-o pentru mine, am deschis usa. "Prostul de Kyle." am soptit pasind inauntru.

"Scuza-ma?" a intrebat cineva.

"Oh rahat!" am sarit surprins si am varsat cafeaua pe mine. "La naiba!"

"Pai, cu siguranta ai un vocabular vibrant." capul meu s-a intors, ochii mei au ajuns pe o femeie care parea in jurul anilor 50, structura de pasare cu par lung alb. Statea in spatele biroului lui Missy cu mainile in sold.

"Cine esti?" am intrebat. Nu voiam sa fiu atat de rautacios, dar am fost atat de surprins. Plus cafeaua oparita care se simtea ca naiba. Femeia a ridicat o spranceana iar eu am facut un pas in spate, regretandu-mi remarca.

Incrucisandu-si bratele, femeia a raspuns. "Eu sunt femeia care a lucrat aici pentru mai bine de 30 de ani. Tu pe de alta parte, nu."

Rahat. "Doamna, imi pare foarte rau. Nu am vrut sa va jignesc sau ceva. M-ati speriat rau de tot."

"Imi dau seama." a spus uitandu-se la pata de cafea de pe bluza mea. "Dar tot trebuie sa imi spui cine esti."

"Oh corect." am spus mergand spre femeie pentru a-mi intinde mana. "Sunt Cole Walter."

Si-a incrucisat bratele, neimpresionata. "In marea schema, crezi ca numele tau inseamna ceva pentru mine? Vreau sa stiu care e scopul tau aici."

Dumnezeule, femeia asta vorbea amuzant. Suna ca un filozof sau vreun jurnalist. "Sunt noul asistent al lui Missy?" am spus, neintelegand ce a intrebat.