A fost o fericire
Să fiu copil a fost o fericire de o rafinată calitate.
Râsetele, șoaptele, chicotelile, zâmbetele inocente și privirile pline de speranță au creat în sufletul meu bucuria. Evident, ca și în orice alt caz, fericirea vine cu riscuri și nu are instrucțiuni. O putem inspira, dar trebuie să o și eliberăm. Ceea ce este frumos, nu durează la nesfârșit.
Orice moment cu soare, stele, apus, răsărit, bălți murdare sau limpezi, balonașe de săpun sau cauciuc, cifre din pământ sau zahăr, compot sau dulceață, parteneri de joacă sau amici inexistenți, au reprezentat întâile mele scântei de bucurie .
Aș fi făcut orice să-mi hrănesc setea de creativitate și relaxare proprie, abilitate ce s-a cam pierdut în timp. Nu poți da timpul înapoi, nu suntem abili să ne păstrăm departe de greșeli.
Ca și copil, am făcut și greșeli, dar inocența din privire și suflet, le-a șters. Măcar parțial. Știu că lumea mea avea culorile curcubeului, că puteam fi tot ce-mi doream doar prin a pretinde că sunt acel lucru. În acele momente, în clipele în care gândurile mele spontane erau puse în practică, pentru mine posibilul nu avea limite. Mă consideram un pitic care poate doborî munții dintr-o simplă privire.
A fost o fericire să mă simt puternică, neînfricată, cu un bagaj de vise și gânduri. Acum, tot ce mi-a rămas e acel bagaj pe care îl voi purta în viață cu mine, până în momentul în care nu-l voi mai putea căra.
CITEȘTI
Mă lupt cu mine
SpiritualMă lupt cu mine de când mă știu, îmi pun în concurență teama și speranța și ajung să le țin la același nivel. Fac pași înainte cu credința unui nou început pentru sufletul meu dureros,dar ajung să dau înapoi și să îmbrățișez amărăciunea unei minți m...
