Mă lupt cu mine

Tot ce v-am cerut eu a fost să-mi cereți iertarea

                      Și probabil încă mai aștept un "ne pare rău pentru tot" din partea persoanelor care au avut și au un impact major asupra mea. Știu că am vrut sa aud cuvintele astea, simple, dar extrem de importante, însă mi-am ascuns dorința mascându-mi emoțiile. Dar de curând am izbucnit, mi-am cerut binele meritate cuvinte și în schimb am primit indiferență.
De ce ei au "uitat" și eu nu pot nici măcar să șterg din amintiri? Pentru că eu am început să mă accept așa cum sunt, așa cum am fost din zilele în care încrederea în mine și în persoanele cele mai de preț din viața mea a fost trântita, zdrobită între pereții unei camere, a fost târâtă pe pragul unei uși de mult dărâmate de cutremurul ce omorâse instant limpezimea inocenței. Și am fost acolo, am auzit și am văzut, am simțit mai presus de toate și acum sunt aici implorând pentru a mi se cere iertarea, pentru a-mi spune discursul de prea multe ori rostit în peștera minții mele, dar nu am auzit ceea ce am vrut să aud, dar continui să sper că urechile mi se vor apleca pentru a prinde murmurul sunetelor prețioase, literelor consistente și buzele mi se vor dezlipi, eliberând teama, tremurul, dar dând curs cuvintelor ce mi-au ciocnit de multe ori la poarta inimii.
                  Mi-am tot zis că sunt orbiți de negare, că le e mai ușor să se prefacă că nu-și prea mai amintesc decât să-mi ia mâinile în mâinile lor și să-mi privească ochii răsărind fulgerul îngerului cu aripile rupte de atunci, conștientizând ce defect e copilul de acum.
Am încercat să le caut scuze și le-am găsit , le-am făurit motive pentru a mă putea împăca cu propriile lor greșeli, mi-am construit pereți în jurul inimii pentru a nu face loc trecutului și da, nu voi recunoaște în fața lor că simt atâtea pentru că nu vor pricepe, în ochii lor eu voi fi mereu cea mult prea dificilă, prea pretențioasă, cea care cere prea mult, dar dragi ființe, tot ce v-am cerut eu a fost să-mi cereți iertarea pe care n-o veți merita vreodată dar v-o voi oferi de dragul păcii interioare la care sper să am șansa într-o bună zi.