Mă lupt cu mine

M-am supărat pe timp

Pentru că astăzi,pentru a 20-a mia oară,m-am supărat pe timp...și mi-am dorit să nu-i mai cerșesc răbdare, să nu-i mai doresc încetinirea...pentru că astăzi, din atâtea sute de zile m-am râzvrătit asupra gândului că ceea ce trăiesc acum va deveni doar o amintire, și nu-mi este nici măcar de tolerat această idee.
Acum am în jur oameni pe care nu vreau să-i pierd, săptămâni întregi cu dimineți nebune ale tinereții, cu capete plecate pe băncile pe care au șezut mâinile atâtor suflete de liceeni care și-au dorit să nu fie uitați de lume, de ani, de cei patru pereți de care s-au izbit constant vocile adulților ce au venit și vin să ne vorbească despre atât de multe lucruri care ne fac mințile să se antreneze într-o cursă flămândă de succes, pentru unii dintre noi,evident...probabil  fereastra la care privesc eu atunci când oboseala mă cuprinde straniu  îmi oferă același peisaj ca și elevei de acum 20 de ani, care acum este o femeie matură, cu un serviciu și o familie...sau singură și negăsindu-și locul în lume, poate că aici s-au întâlnit atâtea suflete la fel câte s-au și respins, poate pe aceste holuri s-au purtat aceleași priviri timide în buzunarele a multor perechi de blugi și sacouri, poate aici s-au scris povești care nu au murit, dar au fost acoperite de praful anilor ce le-a învelit cu umbra zâmbetelor, țipetelor de bucurie, a ochilor surâderi în calde priviri frumoase, a mâinilor aplauze în tumultul unei reprezentări artistice de-o deosebită semnificație. Știu că-mi port zilnic pașii pe paginile unei imense cărți ce este compusă din părți de vârste diferite, de etape distincte, știu că zilnic îmi aud mersul pe coridorul acela și parcă privesc spre viitor în fiecare moment, și totodata parcă-mi văd fratele mergând nepăsător către sala de clasă în care gândurile i se băteau cap în cap.  Și acum mă văd pe mine,constant mirată de cum timpul m-a adus în aceleași locuri precum o pană purtată de vânt, de cum gândurile mele se confruntă cu oamenii din jur încercând să-mi ofere îngăduință și înțelegere spre a răpi secunde din timpul meu și a le oferi bunătatea mea de fiecare dată când pot.
Conștientă de prea multele momente nepotrivite și nemulțumitoare, mă concentrez pe clipele care-mi răpesc cele mai sincere porții de râs din lunile care pentru mine parcă aleargă într-un continuu maraton dat în jurul aceluiași cerc.
Simțindu-mă războinica timpului, mă lupt cu el așa cum fac cu mine, de aste dăți nemaicontribuind tristețea, dar vorbind în ecoul minții mele copilul care crește și tot crește, temându-se prea mult de timp, dar totodată cerșindu-i vindecarea, privind pieziș clepsidra din camera mea, dorindu-mi să fiu o secundă doar pentru a observa gravitatea iubirii dintr-un minut, prețuind despărțirea doar observând că minutele pot veni cu noi oportunități la fiecare firicel de nisip ce pare praf magic care se scurge către pierzare, dar are nevoia senilă de valorificare, doar pentru a conserva epava lumii și a dispariției mele ce zace în niște zeci de secunde care mă vor ciudată, doar pentru a-mi dori să sparg clepsidra spre a-i arăta măcar o singură dată timpului că-i pot nimici una dintre miliardele sale de ursitoare, doar pentru a mă simți fals stăpână pe cel ce ne poartă cu el către drumul unui etern de-o fatalitate necunoscută. Doar ca să pot țipa durerea într-o secundă : "m-am supărat pe timp!"
Clădirea atâtor istorii mici reactivate într-o istorie nemărginită, clădirea zilelor pe care mi-e teamă să nu le mai am într-o zi...pentru că astăzi, pentru a 20-a mia oară m-am împiedicat de mersul meu ștrengar către biblioteca în care pășisem timid acum un an și în care voi reveni nostalgic peste 5 ani, pentru că astăzi nu mă pot plânge de nimic, dar mă pot teme, nesfârșita mea temere față de trecerea timpului încăpăţânându-se să-mi smulgă o lacrimă, o lacrimă în care se oglindesc mii de momente capturate în inima mea prea caldă, care pretinde un înveliș de gheață, doar pentru a nu arăta că simte prea mult, doar pentru a nu-i da timp timpului s-o frângă, doar pentru a țipa durerea într-o secundă : "m-am supărat pe timp!"