Ce e cu lumea în parc
Când diminețile-s dulci
Ce e cu lumea și eu zac
Stând stafie pe butuci?
Mă aud și mă ascult
Tremurând din prag acut
Soluri reci
Și-un sunet mut
Mă ascult
Da, mă ascult!
Mâlul mut
Totul tăcut
Ce e cu oamenii în parc
Când eu zac
Și tac deși nu o fac.
Este infern în mine
Infern și ruine
Senine
Seri de mai
Și în fine
Miros de praline
Poezie exotică în buzunar
Nu am compas, am un jurnal
Matinal
Și al serii artist profesional
Infern teatral
Infern real
În ochiul meu zace lumea și totul, dar totul..
Pe un piedestal
Și în ochiul meu se vede..
Lovindu-mă pe dincolo și repede
Ceea ce nu se prea crede
Când se rostește.
Îmi crește
Inima și încetinește..
Pasul lor e pentru mine o secundă moartă
Lumea lor e pentru mine o corvoadă
M-am născut înzestrată
Cu durere acompaniată
De fiecare șoaptă
Din parcul acesta de oameni
Și eu mă adresez lor așa
Nesimțindu-mă om ca și ei
Când îmi bate inima.
Pe mine mă cheamă marea
Mă cere uitarea
Mă topește soarele din picăturile de ploaie
Mă arde zăpada din lunile în care bradul se taie
Și mirosul de scorțișoară mă ascunde
Printre lacustre
De ce sunt oameni în parc
Când eu sunt acolo și zac
Și mor și reînvii în mine
De ce sunt oameni în parc
Când eu le pot distruge fericirea
Cu gândul meu
Îmi arde privirea
În parc
Îmi fuge iubirea
În parc
Îmi arde privirea
În parc..
Îmi arde iubirea
Ard totul în minte
Și focul se simte
Doar la mine-n interiorul cu zăcăminte
Însă se vede
Într-o nuanță de verde.
CITEȘTI
Mă lupt cu mine
SpiritualMă lupt cu mine de când mă știu, îmi pun în concurență teama și speranța și ajung să le țin la același nivel. Fac pași înainte cu credința unui nou început pentru sufletul meu dureros,dar ajung să dau înapoi și să îmbrățișez amărăciunea unei minți m...
