Sunt nebună de legat când știu că mă simt bine și țin durerea într-un buzunar bine ascuns al jachetei. Am petrecut zile întregi dorindu-mi să las în urmă ceva ce a tras de mine cu insistențe blânzi, și acum, prin fereastra cu lumină străvezie a unui sfârșit de nopți nedormite zăresc împăcarea. Am înlocuit pietricica veche cu una nouă,nedorind să șterg trecutul dar să-i permit din când în când prezența în eternul prezent sau imprevizibilul viitor.
Noaptea asta a fost noapte de suflet, tinerețe servită pe tavă și răsfrântă în mișcările sfioase pe ringul de dans. Noaptea asta a fost prilejul de a împărți și scormoni zâmbete calde cu o mică familie, noaptea asta a fost curajul de a râde în hohote fără a tremura în genunchii sufletului. Să te lași purtat de tine și de ceea ce știi sau nu știi despre puterea inimii tale este un sentiment unic. Acum mă pun la somn, cu gândul dement că poate am visat, gând ce mă bântuie necontenit în nemărginirea morții.
Sunt aici și acolo...și mă jur că viața e un puzzle, desfaci și reîmbini piese, te chinui și nu te dai bătut, rămânând la propria-ți alegere dacă mai încerci sau renunți.
Noapte albă pictată sfios dar sigur cu nuanțele curcubeului, îmbrățișările calde ale celor două suflete ciudate precum al meu, siguranța sângelui din sângele meu și un prieten câștigat pe viață.
Mi-am diversificat tabloul cu pași de rouă pierduți pe picioarele mele...aș alerga desculță oriunde, numai de dormit să nu fiu nevoită să dorm...
Aș desprinde misterele hieroglifelor iubirii doar să mă aflu acum sub marea unei coroane de tei,privind gol în intimitatea lui și plin în tumultul de idei.
Selectez cuvintele din droaia cavalerilor unui castel,și țin morțis să mă fac pierdută-n spatele pașilor lor...doar pentru a fi strigată.
Respir amar-ÎMPĂCARE- și expir un fum de țigară neinhilat.
Zăresc zorii acestei noi zile și parcă mă scufund în înaltul canoei unui zeu stăpân pe inimi și necazuri.
Am văzut adesea ochi triști și minunat de pecetluiți cu durere, dar semnele oboselii tale creează muzică pe pielea mea gingașă, trezind reverii și lacrimi ascunse. Privind în gol,priveam la două mâini simțite una-n alta pe un cer mov, cu mii de copaci împodobiți cu flori de primăvară...și nori de dor și dor.
Respir amar -ÎMPĂCARE-
Culeg roadele unei lipse de somn și povara responsabilităților. Fug de marea a cărei brize n-am simțit-o și mă ascund după grandoarea muntelui pe care nu l-am escaladat. Vreau să mă opresc și să dorm,ca să potolesc neliniștea cugetului, dar stau pe parchetul uitat de grabă și nou în timp și de astă dată respir cu miere-n gust -ÎMPĂCAREA-
YOU ARE READING
Mă lupt cu mine
SpiritualMă lupt cu mine de când mă știu, îmi pun în concurență teama și speranța și ajung să le țin la același nivel. Fac pași înainte cu credința unui nou început pentru sufletul meu dureros,dar ajung să dau înapoi și să îmbrățișez amărăciunea unei minți m...
