Mă lupt cu mine

*

Mitologia

și cum mitologia greacă spune că
zeița iubirii iubește
și totuși înșală
și răni ea pătează pe chipul curat,
așa noi ne jurăm din rărunchi.
ce?
iubirea!
și după,
ne murdărim sufletul de minciuni..
așa cum toți anii se scurg în secunde
adunate prea larg și prea strâns totodată,
într-un cerc de minune,
și valori de noroc,
așa tot universul văzându-ne, face spume,
și ne mișcă alene din loc.
precum iau viață mimii, se nasc și actorii
și gestul devine teamă,
și cad trecătorii..
așa viața se preface, în scena cu debut
debut de lume stearpă,
cu prefacere de dor, în lut.
am vrea să fim avere
să o lucrăm în lemn
și să sculptăm plăcere,
pe-al satisfacerii totem
dar mințile lucrează
și sufletele cer
cine elucidează,
acest haos-mister?
ochii din întuneric
genunea de sub pat
misterul din pădure
coniacul din pahar
și-așa cum se tot varsă,
paharul în pahar
să cerem iar o rază,
de viață sub stejar.

în mitologia minții mele,
ideile și inimile se-aștern pe foi
și se pătează cu tuș -astru-, de cuvinte moi
au căzut pe geana mea stele
în mitologia mea nu există loc de, -real-
și totuși ce-i pe foaia mea nu minte, în același mod vechi, ancestral