Simt cum muzica se alintă de rănile mele, simt cum mă distrug încet, în seara asta iar mă pierd...mă simt extrem de ciudat și nu am nici cel mai mic habar ce se petrece. Ar putea cineva în lumea asta să mă lămurească? E tristețe, e suferință, e o combinație, e ca soarele dinaintea furtunii conștient că în scurt timp va fi participant la expunerea unui frumos curcubeu pe cerul de cristal. Știu că nu ar trebui să mă mai tem și să-mi ofer șansa de a fi liberă, dar, e mult mai greu decât ar trebui. Tot ce-i în jur mă constrânge, sufletul mă răpune, când am fost eu într-adevăr bine? De când am început să realizez importanța sau daunele, m-am închis în lumea mea...e încuiată? Habar n-am, nici nu cred că ar vrea cineva să pășească dincolo de pragul colorat ca mai apoi să dea de pulbere și scrum, în centru-i și o mare flacără care arde din patima atâtor gânduri cenușii. Recunosc că n-am nicio idee cum va evolua acest dezastru, tot ceea ce știu este că va conduce pa ceva frumos în timp ce mă va distruge.
Muzica vorbește cu inima mea, acordurile ei mă confruntă cu mine..cum aș mai putra sta la suprafață când nu mai am putea să plutesc? Mi-e de ajuns să rezist ,acolo, sub apă, mi-e de ajuns să ascult muzică și să am impresia că sufletul meu mă ia de mână și mă sărută pe frunte deoarece realizează cât de puțin îmi oferă ușurință și cât de simplu m-aruncă în neștiință și mai puțină dorință. Muzica e cea care-l aduce către mine mai mult, și deși doare uneori mai tare, mă țin întreagă și parcă-mi văd toată lumea la picioare
Și nimeni nu mai moare
Fie că e lună, fie că e soare.
YOU ARE READING
Mă lupt cu mine
SpiritualMă lupt cu mine de când mă știu, îmi pun în concurență teama și speranța și ajung să le țin la același nivel. Fac pași înainte cu credința unui nou început pentru sufletul meu dureros,dar ajung să dau înapoi și să îmbrățișez amărăciunea unei minți m...
