Mă lupt cu mine

Fericire e

M-a invadat un dulce simț de fericire
Și-l inspir cu toată puterea plămânilor mei
Respirația e așa ușoară și plăpândă
Atentă să nu-i scape niciun strop de fericire
Acum o vânează
Hei,fericire,te simt!
Ești în mine, ești întinsă pe birou
Ești întruchipată pe tavan, pe cartea de pe noptieră
Ești lângă mama mea
Mă îmbrățișezi odată cu prietenele mele în fiecare dimineață
Fericire, mă faci să vreau să trăiesc doar ca să te simt din plin
Să te respect întocmai pentru faptul că te alint rar și te cuprind cu sfială
Acum e vremea să mă domini
Fericire,mi-ai bătut la poarta inimii și azi am întors planșeta pe partea semnată " deschis"
Te primesc, te iubesc, dar nu te conservez
Ești trecătoare,înșelătoare, dar cu toții te exploatăm
Te căutăm în locuri
Te făurim în oameni
Te hrănim prin zâmbete
Și-ți dăm să bei din viețile noastre
Te escaladăm ca pe-un munte suprem ce duce către o destinație mai amplă decât întregul univers
Ne-ntrunim cu toții forțele pentru acest dulce beneficiu și totodată interes
Fericirea e ceea ce ne dă putere
Să gustăm mai mult din durere
Fericire e când îți ții familia în suflet și te gândești la ea ca la cel mai bun preț
Fericire e când mergi cu prietenii pe stradă în papuci de casă
Părând probabil pentru alții fără cămin,fără masă
Dar tu fiind doar o fată ștrengară și frumoasă
Fericire e să te-ntâlnesc pe stradă și să depănăm amintiri
Fericire e să uităm că am trăit impresii de iubiri
Și să clădim în locul lor prietenii în pereții acestor zidiri
Fericire e să vezi chipul de dimineață al mamei tale în fiecare zi
Și să știi
Că ții la ea
Ca la toată ființa ta.
Fericire e să
Vorbești cu fratele tău lucruri mărunte
Vrute,nevrute, silabe cărunte
Însă pentru inimă al fericirii grăunte
Fericire e să ai cui să-i spui tătic
Să-l vezi frumos și mic
Ca pe-un pitic
Fericire e să uiți că oamenii ți-au făcut rău
Și să le dai puțină bunătate din sufletul tău
Fericire e să-i faci pe alții fericiți
Să sorbi senzația lor de bucurie
Din întreaga lor reverie
Fericire e să-i săruți fruntea
Cu buzele tremurând
Să-i apuci inima
Și să-i simți spiritul plăpând
Extrem de gol, dar complex, pripit
Mărunt
Abundent de viață și umor
Ce ascunde tristețea unui nebun băiat cu gândul doar la viitor
Fericirea e să
Văd fluturi în jurul meu și să nu-mi doresc să-i capturez
Să mă bucur de libertatea lor simțind-o pe a mea
Fericire e să miros o grădină întreagă de trandafiri
Și să mă gândes la zeci de mii de trăiri
Fericire e o piesă de teatru cu un mesaj fructuos
Impetuos
Pentru inimă copios
Fericire e să aud un instrument
Și să vreau să dansez în fața oricărui suflet dement
Dintr-o mulțime cu oameni ce jură perfecțiune-n lume
Fericire e să vezi zâmbetul micilor copii
Și atunci să știi
Că răbdător toată viața ta vrei să fii
Responsabil să te știi
Protector al vieții din cadrul oricărei ascunse suburbii
Fericire e să bucuri un om
Oferindu-i mărul la care el nu ajunge întinzându-se către acel înalt pom
Fericirea e să-mi văd colegii fericiți
Și să-i simt în sufletul meu împliniți
Fericirea e să ai două ciudate în preajma ta
Pe care să poți să le suni
Fie de-i ziuă, fie de-i noapte
Să-ndrăznești să le spui de toate
Chiar și șoapte
Fericirea e să te prostești deși tu ești isteț
Și să-ți păstrezi clasicismul în tornada atâtor frenezii,idei
Fericirea e să privești pomul de Crăciun
Și să auzi oameni lăudându-și speranța prin credință în Ajun
Fericire e să te privești într-o baltă
Și să te vezi o ființa unicată
Fericirea zace-n stropul de ploaie ce ți-a picat pe obrazul îmbujorat
în fulgul neastâmpărat
Care în palma ta un loc efemer el și-a asigurat
Fericirea e să le citești nerăbdare în ochi
Și de entuziasm să nu poți să dormi
Fericirea e ceea ce se luptă cu tine de fiecare dată când vrei să renunți
Ea te-mpinge să mai rabzi, să mai cauți motive să lupți
Fericirea e să ai ocazia de a atinge clapele unui micuț pian
Simțind deodată tot ceea ce tu ai trăit în cursul unui an
Fericirea e să te exprimi prin artă
Să cânți, să dansezi, să pictezi, să scrii
Să sculptezi, să creezi
La orice oră din viață
Ceva tu să făurești
Emoție celor din jur să dăruiești
Fericire e să vezi un patinuar plin
Dar tu să privești același om cu sufletul la gură, de-o senzație ca de leșin
Să-i simți ființa deși nu-l cunoști
Și să-ți dorești ca vreodată să poți...
Fericirea e să râzi din toți rărunchii vocii tale zgomotoase
Și totuși să împrăștii vervă în pântecele nesănătoase
Fericire e să te afli într-o biserică
Și să simți cum rugăciunea îți dă jos orice etichetă
Fericire e să te afli la masă cu cei pe care îi iubești
Și să le povestești
Tot ce voiești
Cugetul tău lor să-l încredințezi
Fericire e să nu te poți opri din scris
Simțind că ai mai avea de fiecare dată ceva de zis
Fericire e să ascult oameni plini de înțelepciune
Și să le adaug predicile la comoara mea de avere făurită din tot ce se aude și se spune
Fericire e să te afli într-un loc plin de luminițe și să te ascunzi după ale tarabelor tăblițe
Fericire e să ai curajul să spui "DA"
Deși știi căci cândva ai putea regreta
Nu alegerea, ci trecerea
Fericire e să țipi fără să te temi că vei fi auzit
Fericire e să ai compasiune pentru ce-i ce nu văd sau niciodată n-au auzit
Să apreciezi că tu va trebui să te bucuri uneori și pentru ei
Ca să-ndreptățești tot ceea ce ai primit
Având pretenția ca-ncontinuare să mai iei
Fericire e să te uiți la tine și să vezi dincolo de reflexie
Având o bună impresie
Fericire e să știu că m-am iertat
Chiar dacă de păcate probabil în fața celorlalți nu m-am spălat
Fericire e să simți prin fiecare fir de aer respirat
Emoție, emoție peste emoție
Într-un teanc legat
Cu fir safirat
Fericirea e să te consideri adorat
Să simți că meriți și ai meritat
Să te bucuri acum
Pentru că atunci din bucuria ta
Și fratelui tău i-ai dat
Fericire e să o vezi pe-aceasta ieșind pe o fereastră
Și deși îi simți încă prezența în casă
Lipsa-i să ți se pară și ea frumoasă.
Fericirea e să ți-o fi exprimat-o în o mie și ceva de cuvinte
Care pentru tine sunt și vor fi toată viața prețioase zăcăminte.