Am desfăcut ambalajul vechilor dureri și am resimțit din plin savoarea rănilor proaspete.
Mi-am repetat în minte rugăciunile pe care mi le-am spus la fiecare ceas de seară în care nu mai puteam privi decât în gol,cum mă pierdeam mai grav decât trecătorii în amploarea ceții de afară.
Și am devenit la fiecare tic-tac mai rece, mai absurdă printre actorii de teatru ai inimii mele.
Știam că mâinile-mi vor fi atinse doar pentru a răni și a spulbera.
Și acum știu că nu mai pot dansa ca o tornadă printre curcubeele din sufletele oamenilor.
Doar pentru că ei și-au găsit fericirea, nu înseamnă că și eu am acest drept.
Mie mi se cuvin doar zile cu cer gri și pământ jilav, cu gheață și fiori de frig pe șira spinării.
Toată bunătatea din inima și glasul meu mă fac să îmi doresc să rămân aici, dar toate aceste valuri de tristețe iremediabilă mă fac să îmi doresc să dispar, să plec de aici fără să mai privesc înapoi.
Și ce poți să îți mai spui ca minciuni când mai mult de una dintre bătăile inimii tale te cheamă nebun către disperare?
YOU ARE READING
Mă lupt cu mine
SpiritualMă lupt cu mine de când mă știu, îmi pun în concurență teama și speranța și ajung să le țin la același nivel. Fac pași înainte cu credința unui nou început pentru sufletul meu dureros,dar ajung să dau înapoi și să îmbrățișez amărăciunea unei minți m...
