Mă închid în zece mii de umbre pictate și machiate, mă închid în șosetele pe care le port, prefăcându-mă că nu le iau în considerare. Sunt teamă și dor în amestec de supărare..față de ploaie și soare, pe care totuși le iubesc.
În fiecare zi dansând cu ușile închise, mă ascund dincolo de pereți și pe podeaua rece mă întind sperând la eliberare. Nu am nimic altceva decât lacrimi și frustrare, mă fac mică și mă ascund în buzunare. Lumea mă determină să vreau să fug cât mai departe, dar am greutăți prinse de mâini și de picioare, așa că înaintez..
Prin ceață, ploi și soare, îmi port pașii ca și cum nu mi-ar fi greu să îi fac, ca și cum pe sufletul meu nu apasă atâtea tone de durere.
Fug și fug într-o rochie cu valuri multe și fug și mă înec și adorm și mă trezesc ßi apoi revin în mod normal la realitate, până când ajung să turbez.
Ah, de m-ar găsi un pictor! Hei, tu, artistule, ajută-mă să mă -reinventez-!
أنت تقرأ
Mă lupt cu mine
الروحانيةMă lupt cu mine de când mă știu, îmi pun în concurență teama și speranța și ajung să le țin la același nivel. Fac pași înainte cu credința unui nou început pentru sufletul meu dureros,dar ajung să dau înapoi și să îmbrățișez amărăciunea unei minți m...
