Mă lupt cu mine

Azi Crăciunul se simte cel mai puțin

Pentru că eu nu-s ca ei
Și azi Crăciunul se simte cel mai puțin
Pentru că prin atâtea sute de gânduri, am devenit eu însămi abstractă
Inima mi-e intactă
Nimeni nu mai ajunge la vreo emoție
Am ajuns să cred că voi tramsforma din asta o fobie
Nu sunt o scorpie
Eu sunt doar o visătoare
Care mai mult plutește decât să meargă,pe propriile picioare
Doare,doare
Tot ce pot să fac e să vin aici și să scriu versuri în șir
Așa știu că n-o să mă scurg lacrimă fir cu fir
Oamenii nu văd prin mine și pentru sufletup meu
Eu sunt enigma cea mai dificilă ce nu e dominată de vreun zeu
Și nu judecă niciun ateu
Mi-e greu
E Crăciun
Unde aș vrea să fiu acum?
Lângă toată familia mea
Să-mi bucur suflarea
Să-mi încânt chemarea
Către bradul grozav împodobit
Am febră, am adormit
Și m-am trezit
Ochii de la 2:00 mi i-am tot obosit
Crăciunul a venit..
Mi-am promis că măcar pe mama n-o voi întrista
Voi zâmbi cât voi putea
Și-mi doresc ca într-o bună zi să-i ofer tot ceea ce merită și va merita
A cui e vina că sufletul meu e singuratic și ciudat?
A cui e vina că eu de instalaăia albastră m-am împiedicat?
Multora "Crăciun fericit" le-am urat
Nu e tipic mie..
Dar măcar ție
Să-ți fie bine
Aș vrea să primesc niște urări
Aș spune că le-aștept
Dar în zadar, tot n-o să am aer în piept
Nu mă credeți nebună pentru că mă tot contrazic, sau repet
Doar că eu nu înțeleg viața, îi analizez orice element
E greu, uneori e mult prea greu
Când durerea stă frumos împachetată
Într-un recipient
Glasul răgușit mi-e fluent
Șiragul de clopoței e numerotat consecutiv
Cu speranțe
Dorind să șteargă miile de aroganțe
Viața e frumoasă când călătorești, ai oameni dragi alături și uiți
Dar așa? Din colțișor în colțișor te muți
Vindecarea rănilor să o ajuți
Dar te pierzi ca și atunci
Și te tot lași în plasa gândurilor, și te tot duci
Când mă văd cu oameni,în general
Sunt toată un zâmbet și uit de orice jurnal
Îi tot acopăr cu râsete și glume-n diferite culori
Dar ce faci când ești singur și simți că mori?