Îmi spun continuu că sunt obosită, știu asta și o simt în măduva oaselor mele.
Din orice aș fi plămădită,corpul meu e firav,iar sufletul îl completează într-un mod fatal : e măcinător și dureros.
Sufletul și corpul meu , se luptă cu mine, în definitiv, eu mă lupt cu mine. Știu că e doar "oboseală", dar oboseala asta mă învăluie mereu,mă ține captivă de prea mult ori și prea rezistent.
Oamenii din jurul meu nu sunt doar prezențe, eu vreau să-i descopăr și deși știu că nu am șansa,adesea mă strofoc să trag de câteva secunde pentru a aduce zâmbete sau a surprinde în ochii lor amăgiri. Mi-e greu de fiecare dată când altor oameni le surâde fericirea în colțurile obrajilor, mi-e greu de fiecare dată când îi văd bine dispuși și plini de viață, mi-e greu să văd atâta jovialitate în jurul meu atunci când eu sunt sobră și de necuprins. Am avut momente când parfumul serii m-a îmbătat dulce și am avut clipe când simțeam rărunchii unei fericiri, dar pentru mine totul se combină în favoarea creșterii unor spini.
Mi-am fardat pleoapele aplecate de oboseala atâtor seri nedormite
Crezând în efectul lumii care mascată afișează prezența unor inimi împlinite
Mi-am acoperit cearcănele de-un mov spălat,doar pentru a nu părea bolnavă
Deși boala unui suflet nu poate fi ascunsă mult prea mult, ea e ca o otravă
M-am îmbrăcat mai delicat, atent, tacticos
Dar niciodată nu am vrut să par un om lăudăros
Sau să devin în chip cioplit-suflet neomenos
Șterg apa de pe jos
Ascund teama unui om curajos
Și mă las pe spate ca într-un loc frumos
Pentru dans și pentru artă pură
Că cel ce nu-nțelege arta, are fermoar la gură
Și spune ca-ntr-o șură, povești fără vreo taină
Iar dacă mister nu-i
N-ai mai cânta frumos divinului
CITEȘTI
Mă lupt cu mine
SpiritualMă lupt cu mine de când mă știu, îmi pun în concurență teama și speranța și ajung să le țin la același nivel. Fac pași înainte cu credința unui nou început pentru sufletul meu dureros,dar ajung să dau înapoi și să îmbrățișez amărăciunea unei minți m...
