ploaia

16 2 0
                                    

Vorbește ploaia prin picăturile ei transparente
Cântă glasurile noastre influente
Pentru nopți pierdute și mâini atinse
Lumini stinse.
Mă cari în suflet
Te simt în piept
Te ții de mine
Dulcea viață a ta ține
Morțiș să mă reinspire
Ia uimire
Nu oferi amăgire
Ce a fost și ce va fi cuvântul <iubire>?
Mă jur că tu vrei
Pe departe timpul să mi-l iei
Dar foar enigmatic
Ai un suflet sistematic
Să nu uităm răcoarea serii
Melancolia verii
Să nu cântăm prea tare
Sau tare pentru că ne doare
Dorința nu moare
Soarele nu dispare
Luna se clatină pe picioare
Stelele mele stau în privirile pe care ți le-am tot oferit
M-ai redescoperit
Dar totul a murit.
Și în loc e doar dor
Cuvintele bătute de al timpului zbor
Cu pana corbului ușor
Atinge un nor
Mi-l așază pe deget
Caută un filet
Pentru această șmecherie de cuvinte
Poezia mea se simte
Cu mii de tichete
Spre <nicăieri>
Nu ți-am oferit primăveri
Dar parcă acum ceri
Să fii înțeles
Eu nu vreau, mi-am zis că ies
Din tot ce-a fost
Și așa am făcut, n-are rost
Respect că te bate prezența mea cu amintiri
Înseamnă că am lăsat vii în tine nemuriri
Și când voi călca desculță pe iarbă
Să-ți aduci aminte cum totul avea să meargă
Condus de răbdare și calm
Write a poem in my palm
Vom muri fericiți
Îmbătați de dorințe, de vise obosiți
Și totuși niciodată neodihniți
În armonie cu picăturile de ploaie
Mai stau o oră, mai scriu o foaie
Suflete, ce te înmoaie în miez de dimineață?
Un chip în minte, o cafea în față
Am pentru a mea carte o prefață
Sunt o hoață
Ți-am furat ceva
Și nu mai știi cum să te refugiezi altundeva.
Ploaia cântă un verset
Suflete, dansează încet...

Mă lupt cu mineWhere stories live. Discover now