Deschid fereastra și aerul de vară ploios îmi bate în pieptul gol, îmi calmează puțin gândurile sălbatice, mă liniștește. Picăturile de ploaie se aud într-un vals lent, muzica lor este ritmul calmului și al răbdării. Mașinile parcurg asfaltul ud lăsând în urmă mici stropi de apă, mirosul e curat și plăcut. Acoperișul casei e ud ,căpătând un aspect lucios,nou. Bălțile oglindesc tabloul naturii răcoritoare sau ne oglindesc chipurile și siluetele pe fundalul cerului gri. Frunzele copacilor sunt acum îmbăiate de fiorii dulci ai ploii de vară, crengile se clatină după coregrafia atmosferei unui concert clasic, parcă aud viori, piana,harpe.
Oamenii spun că ploaia ne face triști, dar eu cred că ea ne oferă o pauză, ne lasă timp să gândim ușor, ne înmoaie și potolește ritmul zilnic alert.
Ploaia de vară e neașteptată, uneori furtunoasă și imprevizibilă dar totodată aduce o schimbare printre zecile de zile mult prea îmsorite și încărcate de căldura copleșitoare.
Oamenii străbat drumul mai domol, par mai senini și liniștiți, siluetele lor fac pași mărunți pe șoseaua proaspăt spălată și sufletele lor colectează amintiri, dezgroapă amintiri sau nutresc planuri de viitor.
Sub umbrelele care nu prea se întâmplă să fie colorate viu, ci mai mult fabricate în nuanțe abstracte, se află ființe care doresc să fie protejate și să-și atingă destinațiile stabilite. Uneori ne enervăm,considerăm că ploaia ne împiedică, ne complică circulația, ne taie cheful de muncă, când de fapt, ploaia ne izbește cu firavitate și inocență, lasă foarte multă liniște în jur și ne face să ne izbim de noi, de sufletele și mințile noastre. Vrând să fugim de noi, devenim vulnerabili și alegem să credem că ploaia ne face triști și disperați.
YOU ARE READING
Mă lupt cu mine
SpiritualMă lupt cu mine de când mă știu, îmi pun în concurență teama și speranța și ajung să le țin la același nivel. Fac pași înainte cu credința unui nou început pentru sufletul meu dureros,dar ajung să dau înapoi și să îmbrățișez amărăciunea unei minți m...
