Simfonii

32 3 3
                                    

Vezi tu...orice nimic se lovește de tine în ultimul hal
Ești îndurerat, și totuși original
Ești special
Dar durerea ți-e ultimul pumnal
Prietenii pe al căror umăr pui capul plângând
Oare suferă văzându-te la ultimul gând?
Oare ți-e lumea de partea ta?
Sau ea vrea doar pe margine să te dea?
Oare este real?
Totul pare ca un deja-vu
Mă știu eu, nu mă știi tu
Mă doare mâna pe care
Ai dormit seara trecută, vei dormi seara următoare
Lumea e mare
Tu țipă tare
Ridică-te cu mintea, nu doar pe picioare
Cel bogat are, cel sărac moare
Inimile se înghesuiesc
Obrajii fetelor nu mai roșesc
Totul e mascat
Regat neimaginat
Ci construit orgolios
Muncește până la os
Cuțitul tău nu e prea negricios
Ci poartă urme de albastru vopsit
A picat cerul pe tine
Că ți-a zis că-i e bine
Viața e o minciună
La ce e bună?
Și totodată e frumoasă
Te vrea la cei dragi acasă
Simfonia vieții noastre plină de fluturi
Și molii
Privim la ai primăverii copii
Sunt mici și plini de curaj
Imaginea lor pe lângă copacii abia înfloriți e un miraj
Copilăria mea
Copilăria ta
Simfoniile noastre așezate pe portativ
Se spune că plânsul e nociv
Tremuratul meu e intensiv
Simfoniile noastre cântate-n zadar
Totul e mult prea bizar.

Mă lupt cu mineDonde viven las historias. Descúbrelo ahora