Sunt singură, mai singură decât luna pe un cer lipsit de stele...mai singură decât pasărea lăsată în urmă din cârdul care se-ndreaptă către țările calde.
Mai singură cu fiecare privire a mamei care crede că mă știe, mai singură cu fiecare moment în care tata stă lângă mine dar nu știe ce se ascunde în sufletul meu. Mai singură cu fiecare lacrimă izolată într-o rezervă de putere orgolioasă, mai singură cu fiecare pas în același dormitor bătut de frici și oboseală.
Mai singură cu fiecare dorință de a găsi zâmbete și clipe mici dar frumoase. Mai singură cu fiecare mișcare a corpului obosit de ofilirea atâtor petale de trandafiri.
Mai singură cu fiecare bătaie a vântului sec, mai singură cu fiecare gură de aer care parcă mă sufocă.
Devin mai singură pe oră ce trece, pe zi ce trece, pe fiecare săptămână ce se scurge în conștiința mea ca un mănunchi de momente inutile, risipite precum nisipul din clepsidră
Mai singură mă găsesc în fiecare dimineață străvezie, la fiecare miez de noapte deja trecut, în fața fiecărei căni de cafea, mai singură de fiecare dată când o farfurie conținând mâncare se află în fața mea, mai singură în fața razelor de soare, sub ploaia picăturilor de rouă.
Mă găsesc mai singură oriunde, chiar și aici, în fața paginilor pustii, oferindu-le lor tot ce mai am și eu -cuvinte.
YOU ARE READING
Mă lupt cu mine
SpiritualMă lupt cu mine de când mă știu, îmi pun în concurență teama și speranța și ajung să le țin la același nivel. Fac pași înainte cu credința unui nou început pentru sufletul meu dureros,dar ajung să dau înapoi și să îmbrățișez amărăciunea unei minți m...
