teatru de martie

15 2 0
                                    

spune mi cum ai făcut să calci
pe pătură viselor voastre?
spune mi cum plâng apele
când furtuna ei încă îți atinge în vis buzele?
spune mi cum presupui că ai uitat o
când fiecare suflu de vânt miroase a ea?
spune mi cu ce degete încrucișate
ți ai spus că o să îi dai drumul
și o să fie simplu?
spune mi cu ce ocazie primăvara este EA
și rândunelele par mesagerii ei?
spune mi cu ce ață de mărțișor
te legi în fiecare seară
ca să nu fugi în teatrul de martie după glasul ei?
spune mi ce haină îți iei astăzi pe tine?
și ce pantaloni îți acoperă picioarele obosite
deoarece în somn alergi
după ea
și tot în loc rămâi..
spune mi dacă îți amintești
cum fluturii ieșeau din încheietura ei
în fiecare seară de martie
în care tu îi citeai o poezie

taci..
știu că o vânezi, precum pădurea vânează luminișul
toată viața o vei aștepta, așa cum gara așteaptă trenul
necondiționat, cuminte.
martie nu moare și deși tu mori,
până la trandafiri te mănâncă ghioceii
și martie e luna ei preferată..
reînvie, e mai frumoasă
dansează pe masă,
se duce acasă
și nu singură..
cu dorul minus chemarea
cu care o ispitește și totodată respinge, marea
cu ceva ce tu i ai lăsat între sprâncene
și
pe sub gene,
ceva numit teamă..
știu că parfumul ei este în toată casa ta
și te minți că este doar în mintea ta
și mai știu că tu ești ceea ce nu are nimeni altcineva
decât ea.
haide să îți spun cum luna martie te minte,
munții nu au limite
și ea nu mai are în păr nimic altceva
decât dinamite.
pentru că martie e teatru
de zile și cuvinte
o zi cu soare, mâine sunt ploi
martie te minte
el și ea...
suntem de fapt noi.

Mă lupt cu mineUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum