Probabil că nu știu de ce sunt așa pașnică, e ca și cum aș aștepta o furtună mai liniștită, e ca și cum sunt împăcată cu tot ce a fost sau va fi, e ca și cum sunt împăcată cu atât de multe emoții care adesea mă răscolesc. Vocea calmă și totuși răzvrătită a acestei melodii mă face să mă imaginez singură, în fața unui șemineu, privind focul cu ardoarea sa imperială ce-i este oferită de contrastul conturat de imaginea ce se afișează dincolo de marele perete din sticlă. Mă imaginez cum privesc flacără nesigură arzând atât de multe lacrimi și frigând câteva inimi, scrumul aducând doar specii de flori rare și zece mii de fiori înșirați pe șiragurile subțiri pe care sunt agățate bomboanele de ciocolată amară.
Să lansăm artificii
Pentru tot ce-a fost acum ani rodul unor sacrificii
Să ne batem cu bulgări de zăpadă
Și să nu uităm că adesea ne-am înecat în vis sub frumoasa arcadă
Unde zăceau într-un bazin lat
Mii de bujori albi cu un roz imaculat
Printre petalele moi și delicate
Printre miile de zâmbete duioase și disperate
Îmi amintesc acel moment pe care nici măcar nu l-am trăit
Cum tu m-ai luat la dans a zecea oară,mișcându-ne pe acordul unui vals decolorat
Cum rochia mea se deșira odată cu mine
Cum ochii mei privesc îndelung la tine
Și deodată simt că-n lume va fi totul bine
Că nu am putut purta coronița acelor flori
Pentru că deasupra noastră erau prea mulți nori
Și doar din privirile noastre tinere se desprindeau culori
Care-au creat tablouri acum recunoscute
De mari pictori cu hazliile lor gusturi mute
Și muzele ce sufereau de emoția mărinimoasă și schițau mișcări tăcute
Să-ți fie teamă să te temi, nu e o glumă.
Și dac-ar fi s-alrg, mi-aș prinde flori pe rochița subțire, aș mesteca a fructelor de pădure aromă dintr-o gumă
Și m-aș răsuci prin fața ta
Știind că-ți sfâșii gândirea
Și-ți trezesc prea des uimirea
Ne-a prins în ghearele ei iubirea.
Fiind pătimași căutători ce scormonesc în vise să-nvie nemurirea
Puțin ne-a fost să ne fie teamă
Mai greu a fost să ne temem de teama ce-o doream
Mai greu a fost să uităm că nu am avut tot ce ne doream
Dar căutam o mână caldă pe care simțeam mereu nevoia s-o alintăm, și asta ore-n șir făceam
Și zâmbea, eu tot zâmbeam.
YOU ARE READING
Mă lupt cu mine
SpiritualMă lupt cu mine de când mă știu, îmi pun în concurență teama și speranța și ajung să le țin la același nivel. Fac pași înainte cu credința unui nou început pentru sufletul meu dureros,dar ajung să dau înapoi și să îmbrățișez amărăciunea unei minți m...
