Parcă îmi este pur și simplu dor să plâng... parcă mi-aș dori să fie trist cerul odată cu mine și eu odată cu el să vărsăm puțină apă peste suprafața de sub picioarele mele.
Nu mă mai țin emoțiile în palme așa cum vor ele...ci acum eu sunt stăpâna lor.
Am trecut o mare de durere pe o barcă lipsită de orice colac de salvare. Am traversat acest ocean ce mă îneca în fiecare seară cu nicio garanție că mă voi afla acum aici.
Am disperat după îmbrățișări și consolări mute doar pentru a mă întoarce acum să vă spun că deși nu le-am primit, nu mai am nevoie de ele...nu mai cerșesc înțelegere, măcar un strop de compasiune sau o încercare de empatie,nu le mai vreau..
Mă întrebați constant dacă sunt bine pentru că v-ați obișnuit să fiu eu omul cel slab și sensibil. Ei bine...acest ocean de durere s-a prefăcut în văpaia de flăcări ce arde constant în mine : dorind mai multa fericire, căutând mai multe zile însorite.
Parcă îmi este dor să vărs o lacrimă ca să nu mă mai simt precum un sloi de gheață, dar acum pot sa țip în gura mare că rănile mele au prins coajă și nu mă mai dor, în sfârșit nu mai dor.
Văd aceleași lucruri și mă lovesc de aceeași oameni, dar în sfârșit nu mă mai rănesc razele soarelui atunci când bat liniștite la fereastra mea și nu mai cad stelele suferinde în părul meu despletit la ceasurile târzii ale verii.
În sfârșit aerul nu mă mai sufocă și nu se mai aud în zare lupii gândurilor care mă sfâșiau de vie.
Aici am ajuns să-mi spun că în lupta aceasta cu mine am obținut o victorie, dar știu că nu s-a terminat..nu se va termina vreodată.
Mă voi lupta cu mine până nu voi mai avea puterea să o fac, pentru că lumea se vede altfel prin ochii mei și... luptându-mă pătimaș cu mine mă lupt și cu voi, voi cei care nu vedeți că dincolo de imaginea cerului șoptesc îngerii și pământul pe care călcăm nu își are o explicație dar totuși îl tolerăm. Mă voi lupta prin această cale și cu voi, voi cei care vedeți totul mecanic, sistematic, cu voi, voi cei cărora vă este simplu să vedeți durerea altuia dar nu vă complicați s-o pricepeți.
Pentru că lumea se vede altfel prin ochii mei și jur pe tot ce se poate că uneori spatele meu se simte ca și cum ar căra întreg universul pe oasele sale fragile...
Pentru voi cei care trăiți atât de simplu, vă declar război...o luptă.
De ce? Pentru că lumea se vede altfel prin ochii mei.
YOU ARE READING
Mă lupt cu mine
SpiritualMă lupt cu mine de când mă știu, îmi pun în concurență teama și speranța și ajung să le țin la același nivel. Fac pași înainte cu credința unui nou început pentru sufletul meu dureros,dar ajung să dau înapoi și să îmbrățișez amărăciunea unei minți m...
