luna

5 0 0
                                    

de prin perdelele-mi albastre
se tot îneacă luna blândă
în camera-mi ce lacrimi naște
alunecând dup-o mărgea căzândă
pe sub podeaua mea curenții
stelelor iernatice aprind fiori
și din peluza dimineții
mai că s-ar stinge muritori
pe sub o masă suspendată
un cadelabru arde-aprins
se naște seara-n palma udă
și piere oful neatins.
pe sub cămașa pielii mele
se tot strecoar-un gând fâșneț
cum că picioarele mi-s reci
și vor căldură pe poteci

o stea din lună
pe sub covorul inexistent
e-o mare umbră de pierzare
și mă sărută vag, încet
o veche urmă de-ndurerare
aș vrea o lună doar a mea
să bată-n serile mai toate
adânc și lin în lumea mea
deloc încântătoare..
dar însă luna-n astă seară
se preface-n norme grave-a fi a mea
și ea tot rece, îndurătoare
și ea - e luna mea.

Mă lupt cu mineUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum