ajutor

24 6 4
                                    

M-am decis să rup hârtiile
Să adun reveriile
Într-o banală poezie
Care mă știe
Nebun să fie
Ca a sa iubire să mi-o ofere -mie-
Observ cu ochiul dintr-un unghi lateral
Cum focul arde-n soba rece, fenomen universal
Am călcat pe parchetul umed
Și mi s-a părut c-am zărit un chip șubred
Suflu, minte, cuget
Al vitelor muget
Din cer coboară pe pământ sacrificiul
În umbra nucului zace orificiul
Atâtor amintiri...
Lume nouă, anii-s mulți
Seară scurtă, ai timp să m-asculți?
Bate vântul, hugeagul urlă
Se mișcă a ceasului pendulă
Inima mea e nulă.
Și dacă ridici zero la pătrat
Ghici ce...tot zero ți-a dat...
Sunt invadată de o miriște de gânduri verzi
Și un model de negru intens
Și cald, și rece, pe rana sufletului meu se face condens
Sentimentul de dorință e dens
Și visul vieții mele este imens.
Acest cântec má cuprinde
Șuvița de păr se desprinde
Toată arta se simte
Când omul pe care-l ții de mână nu te minte
Sinceritatea și răbdarea sunt sfinte
Uită-te la cer, puterea divină în mână o nouă zi îți întinde
Ai grijă să receptezi tot ce ochiul tău cuprinde
Cuvinte,cuvinte
Te-am văzut
Și am căzut
Pe bumbacul viselor țesute
Seară de seară
Cu o subțire sfoară
De mărțișor
Te-am așezat într-un colțișor
Ți-am dat un leac ocrotitor
Eu te creez, eu te omor.
Dulce fantasmă
Dulce fir de ireal combinat cu teamå
Dulce mamă
Ia tu seamă
Că sunt mică
Deși mă vezi mare
Și mă doare
Uneori, al naibii de tare.
Tremur pe propiile picioare
Și-l văd în zare
Pe Dumnezeu.
Pentru că El este peste tot
Este acolo când zici "nu mai pot!"
Și te ridică, ți-e antidot.
Nimic nu se mai reduce la nimic
Îți mototolețti soarta și o așezi în plic
Și auzi de la fereastră din lemn ud și vechi
"pic,pic"
Parcă și cerul mi-a șoptit să te ridic
Ce să-ți zic
Eu sunt gata să-ți pun mâna pe inima mea
Și să-ți ofer -FERICIREA-
Dar tu ți-ai promis
-NEMURIREA-
Și așa ai căzut în abis
Mi-e nu-mi e permis
Îmi ești și grozav și ciudat, adevărul interzis
Ce am promis?
Că n-o să plec....
Dar tu ai pășit deja dincolo se ușa sufletului meu
În exterior
Am urlat că -MOR-
Dar tu nu te-ai obosit să te mai întorci în trecut, să întinzi mâna pe care ți-am dezmierdat-o ani în semn de -AJUTOR-

Mă lupt cu mineUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum