Era o zi agitată, chiar mai rău decât fusese cea de la deschidere. Toată lumea era pe poziții ca totul să iasă perfect. Coordonai marea majoritate evenimentelor ce aveau să se desfășoare în acea seară și luai toate deciziile. Dacă ceva nu ieșea bine, regina avea să te omoare. Ei, nu chiar, dar pe aproape.
Terminasei de plănuit spectacolul de lumini și muzica de la început. Îți fuseseră repartizate trupele, cărora trebuia să le explici tot. Minutul la care intrau, cât timp vor fi în atenția publicului, pe unde vor intra, pe unde vor ieși. Era o nebunie totală. Te-ai ocupat rapid de primele și mai aveai doar una. One Direction. Cât de greu putea să fie?
Ai intrat într-unul din birourile amenajate în „culisele” arenei, unde i-ai găsit pe cei cinci băieți așezați ba pe canapea, ba pe scaunul tău. Călare peste grămadă.
Le-ai zâmbit și i-ai făcut semn cârlionțatului care stătea pe scaunul tău că vrei să te așezi.
- Dar să știi că nu mă supăr să te țin în brațe, a zis, arătându-și zâmbetul de 1000 de wați.
- Harry! l-a muștruluit unul dintre colegii lui.
Te-ai întors înspre colțul din care se auzise vocea. Te-ai găsit holbându-te la un superb băiat cu ochii albaștri. Până să îți dai seama, ceilalți începuseră să chicotească, iar tu te-ai înroșit mai ceva ca un ou de Paști.
Harry s-a ridicat de la birou și s-a dus lângă ceilalți colegi ai săi. Te-ai așezat în locul pe care el îl ocupase până acum și le-ai prezentat planul. Au părut să îl înțeleagă repede, mai puțin Louis care tot punea întrebări. Nu înțelegeai ce nu pricepea, pentru că tu explicai totul foarte clar. Ceilalți înțeleseseră, el de ce nu?
Ai continuat să îi explici, până când a părut că pricepe, dar l-ai auzit spunând:
- Nu pricep!
Băieții și-au dat ochii peste cap în timp ce tu mai aveai puțin și plângeai de supărare. L-au luat pe sus și ți-au promis că îi vor explica ei tot ce e de știut, în timp ce el se plângea că vrea să mai stea.
În sfârșit a venit și momentul în care trebuia să intre în arenă. Oamenii erau în delir, mai ales adolescentele prezente. Au interpretat cum nu se putea mai bine hitul lor What Makes You Beautiful și te-ai găsit fredonând fiecare vers. După două minute au ieșit pe partea opusă intrării, iar tu te-ai grăbit să îi feliciți. Ai făcut asta, iar după ce ți-au mulțumit patru dintre băieți au plecat, iar tu ai rămas cu Louis.
- Se pare că băieții explică mai bine decât mine…, ai miorlăit.
- Nu e adevărat! Doar mă prefăceam că nu înțeleg ca să petrec timpul cu tine.
- Serios? l-ai întrebat parcă nevenidu-ți să crezi.
- Da! De ce nu aș vorbi serios?
- Păi nu știu ce ai putea să vezi la mine… Sunt o fată obișnuită, iar tu ești un star.
- O fată obișnuită care a pus la cale toată perfecțiunea asta de olimpiadă, mda. Spune-i cuiva care te crede.
Ați continuat să vorbiți, ați schimbat numere de telefon, iar cu timpul ați devenit una dintre cele mai solide relații ale Angliei. Nu peste mult timp deveneai doamna Louis Tomlinson.
