Încă o petrecere la care trebuia să fii prezentă. Încă un eveniment pe care nu îl puteai rata. Alte ore obositoare pierdute de pomană.
Stăteai în fața măsuței de machiaj, colorându-ți buzele cu ultima ta achiziție, un ruj roșu sângeriu de la Chanel. Ți-ai trecut limba printre buze, umezindu-le ușor, după care ți-a rearanjat buclele dezordonate intenționat.
Ai făcut un pas în fața și ți-ai schimbat puțin poziția corpului, astfel încât să te poți vedea din profil în oglindă. Pântecul se mărea zilnic, dar fanii încă nu observaseră. Era totuși prea devreme, dar în curând nu aveai cum să mai ascunzi.
Rochia pe care o alesesei era una largă, ascunzând sarcina. Ți-ai pus mâinile pe burtă, mângâind lent părțile laterale. L-ai simțit mișcându-se, după care o lovitură slabă și-a făcut prezența, aducându-ți un zâmbet larg pe chip.
- Ești gata? te-a întrebat Niall, băgând capul pe ușă.
Ai întors privirea spre el și i-ai făcut semn să vină lângă tine. A pășit timid în cameră, închizând încet ușa în urma lui. S-a oprit în spatele tău și te-a luat în brațe, înfășurându-și mâinile în jurul tău. I-ai desfăcut brațele încolăcite și i-ai pus mâna pe burta ta, în locul în care mai devreme, copilul vostru lovise timid. Mâna ta era peste a lui și ochii vi se întâlniseră în oglindă.
Încă o lovitură slabă s-a simțit în pântecul tău, iar Niall și-a mărit ochii de bucurie. I-ai privit reflexia senină în oglindă și nu puteai să nu zâmbești larg când îi vedeai mirarea de pe chip. Trăiai pentru momente ca astea, când erați doar voi doi, bucurându-vă de liniște și de tandrețe.
Niall ți-a mutat tot părul pe partea stângă, lăsându-ți umărul drept și gâtul expuse. Ai chicotit slab, știind ce avea să facă. Buzele lui calde ți-au atacat pielea, mușcând-o ușor și trecându-și limba umedă peste porțiunea dureroasă pentru a atenua impactul. Buzele au început o aventură, lăsând săruturi ude pe toată porțiunea dinspre gât și până la umăr. S-a întors la locul pe care îl venerase mai devreme, sugând pielea inflamată și îmbrățișând-o în căldura buzelor sale.
Tonul de apel al telefonului lui Niall s-a făcut auzit, ucigând toată pasiunea care se născuse în ultimele minute. A murmurat un „scuze” slab, după care și-a scos telefonul din buzunarul interior al sacoului și a glisat ecranul, răspunzând oricui suna. Tonul i se schimbase, devenind serios și nu te gândeai decât că nu avea cine să fie în afară de management. I-ai făcut semn că o iei înainte și ai ieșit din cameră, oftând.
Holul era gol, iar ușile închise. Celelalte persoane probabil se pregăteau sau deja plecaseră spre clubul în care avea să aibă loc petrecerea. Pantofii cu toc nu te ajutau deloc, te strângeau și îți era greu să mergi.
Ai ajuns în capul scărilor și ai coborât prima treaptă, dar nu ai văzut picăturile de apă care se scurseseră din aparatul de aer condiționat fixat în perete. Ți-ai simțit corpul rostogolindu-se pe scările din lemn dur, dar nu ai putut să faci nimic. Ți-ai acoperit pântecul cu brațele, încercând să îți protejezi copilul.
Ai ajuns la ultima scară și te-ai prăbușit pe parchetul dur, scâncind puternic. Ai încercat să te ridici, dar o durere puternică ți-a străbătut întregul corp. Nu te puteai mișca, iar respirația ți se tăia, nepermițându-ți să vorbești. Ochii îți erau grei, iar înainte să îți pierzi cunoștința l-ai auzit pe Niall strigându-ți disperat numele.
Te-ai trezit într-o rezervă de spital, mirosul de clor îți invada nările sensibile, iar albul imaculat de pe pereți îți obosea ochii. Te-ai uitat în jurul tău, sperând să îl vezi pe Niall lângă tine, dar erai singură. Ai încercat să te dai jos din pat și să pleci în căutarea unei persoane cunoscute, dar durerea de spate era prea acută și nu ai putut nici măcar să îți arcuiești coloana.
Ai găsit butonul de urgență fixat în perete și ți-ai întins mâna, apăsându-l cu vârful degetelor. O asistentă a intrat grăbită în rezervă, cu un doctor în urma ei.
- Ești bine? te-a întrebat bărbatul, apropiindu-se de pat.
- Da, copilul e…, ai îngăimat cu lacrimi în ochi.
- Nu, nu, nu-ți face griji, copilul e bine, nu a suferit leziuni. În schimb, tu ai destule, a zâmbit trist.
Ai răsuflat ușurată, iar în momentul acela Niall a dat buzna în cameră, fugind spre pat. Țe-a luat în brațe și tu ai scâncit ușor, dar el era prea agitat ca să mai audă plânsetele tale. Ți-a pus mâna pe ceafă și te-a tras la pieptul lui, mângâindu-te liniștitor pe spate și sărutându-ți creștetul.
- Am fost atât de speriat că ți se va întâmpla ceva, a zis tremurând.
Te-ai uitat la el și i-ai văzut ochii roșii și umflați. Plânsese. I-ai sărutat obrajii străbătuți de lacrimile sărate și l-ai asigurat că ești bine. În acea seară, Niall a refuzat să te părăsească și a adormit în rezervă, pe fotoliul incomod din colț, păzindu-te pe tine și rodul iubirii voastre.
A doua zi, fiecare ziar titra: Niall Horan va deveni tată.
