I-ai simțit mâna lui Louis cuprinzându-ți talia, dar fără să te tragă înspre el, așa cum făcea de obicei. Te-ai rotit în pat și ai ajuns fața în față cu el. Respirația îi era ușoară și avea ochii închiși. Încă dormea. Ai ridicat ușor capul, iar ceasul de pe noptieră arăta șase dimineața. Era încă devreme, dar nu mai puteai să dormi. Erai prea entuziasmată. Astăzi era ziua ta de naștere și de abia așteptai să vezi ce surprize îți pregătise Louis. De abia se întorsese din turneu, iar toată atenția trebuia să fie asupra ta. Meritai mai ales pentru că o dată pe an e ziua de naștere, dar pentru că nu fusese în preajmă în ultimele luni.
Ai început să îți miști mâinile pe brațele lui, încercând să îl trezești subtil, dar nu voia sub nicio formă să facă asta. I-ai suflat aer rece în față, iar el s-a strâmbat și și-a scărpinat nasul.
A deschis încet ochii, întâlnindu-i pe ai tăi. I-ai zâmbit și te-ai ridicat în șezut, așteptând să îți cânte sau să te sufoce cu săruturi. Dar nimic din toate astea nu s-a întâmplat. S-a ridicat din pat și a intrat în baie, închizând ușa după el. Te gândeai că poate are vreo surpriză și l-ai așteptat cuminte.
Dar, din nou, te-ai înșelat. Louis a ieșit din baie cu un prosop în jurul taliei și cu apa curgându-i din părul proaspăt spălat.
- Ai ceva de făcut azi? te-a întrebat intrând în dressing.
Ai încercat să găsești amuzamentul din vocea lui, dar nu era nimic. Era chiar foarte serios.
- Nu, nu chiar… Dar tu? ai întrebat.
- O să mă întâlnesc cu băieții să vedem un meci. Dacă vrei, pot să te iau cu mine, Perrie va fi acolo.
- Sigur, ai zis, dând din cap.
Nu puteai să crezi că uitase de ziua ta de naștere. Era prima oară când se întâmpla și te simțeai groaznic. Te-ai îmbrăcat într-o rochie vaporoasă, care îți ajungea până deasupra genunchilor. Părul îți curgea în valuri pe umeri, iar machiajul era simplu.
După 20 de minute, Louis parca mașina în fața blocului de apartamente în care locuia Zayn. Ați urcat în liniște, nu aveai puterea să zici nimic. Ți-era teamă că dacă o făceai aveai să izbucnești în lacrimi.
Ați intrat în apartament, iar ceilalți te-au salutat. Nu puteai să crezi că toată lumea uitase de ziua ta. Perrie a ieșit din dormitor, iar când te-a văzut a alergat spre tine și ți-a sărit în brațe, urlând „La mulți ani!”.
I-ai văzut fața lui Louis peste umărul lui Perrie contorsionându-se, tristețea și regretul luând locul plictiselii. Ceilalți ți-au urat la rândul lor toate cele bune, după care s-au retras în camera cu televizorul.
- (Y/N), îmi pare atât de rău, a zis Louis.
- E în regulă…, ai oftat.
- Ba nu, nu e. Cum am putut să uit?!
- Ai avut multe pe cap în ultimul timp, e normal, ai zis, dar lacrimile îți începuseră să curgă pe obraji.
Louis a venit lângă tine și ți le-a îndepărtat, după care te-a luat în brațe și te-a sărutat. Și-a cerut din nou iertare și ți-a promis că se va revanșa.
Și bineînțeles că a făcut-o. Deși uitase de ea, ți-a oferit una dintre cele mai frumoase zile de naștere.
