Ai scâncit încă o dată, în timp ce asistenta închidea ultima rană de pe brațul tău. I-ai mulțumit când te-a informat că a terminat și te-ai întins pe patul confortabil. Tot corpul te durea, nu exista un loc fără zgârieturi sau vânătăi.
Ți-ai închis ochii și te-ai odihnit pentru câteva momente, bucurându-te de liniștea salonului de spital. Somnul te-a furat pe nesimțite și te-ai adâncit într-o lume a viselor, unde grijile și durerea nu existau.
Visai că te aflai undeva pe o margine de lume, iar în fața ta nu era nimic altceva decât o prăpastie fără sfârșit. Ai aruncat o privire în jos și ai amețit. Următorul lucru pe care îl știai era că te prăbușeai în gol.
Ai deschis ochii brusc, rănindu-i cu strălucirea tavanului alb. Ai căutat cu privirea telefonul și l-ai găsit pe noptiera de lângă pat. L-ai apucat cu vârfurile degetelor și l-ai adăpostit în palma ta tremurândă.
Ecranul era zgâriat, dar încă erau vizibile fișierele. Ai deschis agenda telefonică și ai încercat să îl apelezi pe Niall, iubitul tău care era închis în studio de mai bine de 24 de ore. Habar nu avea ce se întâmplase, nu avusesei timp să îl înștiintezi. Ai auzit sunetul apelului, iar după câteva secunde două bipuri ți-au semnalat că ți-a închis.
Erai uimită, nu ți se întâmplase aproape niciodată asta. Niall nu îți închidea decât atunci când avea o problemă sau ceva important legat de trupă. Ai dat din umeri și ai decis să mai aștepti, dar nu înainte să îi trimiți un mesaj scurt.
Când tastai ultimele cuvinte, ai primit un sms și ai glisat ecranul, afișându-l.
Ce vrei?
Buzele ți s-au deschis în șoc, Niall nu îți mai făcuse niciodată una ca asta. Nici măcar atunci când vă certați. Dar acum totul era bine între voi, nici scânteie aruncată care să producă un scandal. Da, îți spusese că probabil nu va putea răspunde prea mult la mesaje, ținând cont să avea de înregistrat încă o dată albumul, dar nu te așteptai să se comporte așa. Nu știai cum să reacționezi, dacă să te întristezi sau să fii nervoasă. I-ai răspuns, întrebându-l ce s-a întâmplat. N-a trecut mult timp până când ai simțit telefonul vibrându-ți în palmă. Sperând că vei primi un răspuns pozitiv din partea lui, o scuză pertinentă, dar din contră.
Doar vreau să aflu de ce mă deranjezi.
Ceva clar nu era în regulă, dar furia a preluat controlul corpului tău, refuzând să descopere dacă într-adevăr pățise ceva.
Ai încercat din nou să îl suni, dar s-a întâmplat la fel ca mai devreme. Ți-a închis. I-ai scris un mesaj lung în care îți vărsai nervii, spunându-i printre rânduri că ai ajuns în spital și certându-l pentru nepăsarea de care dădea dovadă.
Poftim? De ce ești în spital?, afișa ecranul telefonului după câteva secunde.
Ai decis să fii rea, la fel cum fusese și el până în acel moment și i-ai scris:
Ah, acum îți pasă sau ce?
Nu, eram doar curios, a fost răspunsul lui.
