Acul ceasornicului din bucătărie tocmai trecuse de ora 1 dimineaţa. Te aflai aşezată turceşte pe colţarul roşu al camerei, sorbind ultimele picături din cafeaua care se răcise în totalitate.
Picioarele îţi erau amorţite după orele petrecute în aceeaşi poziţie aşteptând. Se întâmpla din nou. Pierdusei numărul dăţilor în care plecase, promiţând că se va întoarce în scurt timp, dar ajungea o dată cu răsăritul. Nici măcar nu îl aşteptai prea curând, era prea devreme ca să se sinchisească să părăsească cluburile mult mai distractive decât casa voastră. Erai pregătită să îl anunţi că pleci şi că nu aveai de gând să te mai uiţi înapoi, era de ajuns.
Şi totuşi, la scurt timp, uşa de la intrare a scârţâit în modul caracteristic, anunţându-te că iubitul tău s-a întors acasă. Ţi-ai dres glasul, sperând că te va auzi şi că va veni să te caute, ceea ce s-a şi întâmplat de altfel.
Prima oară i-a intrat umbra în cameră, după care i-ai văzut silueta materializându-se în razele puternice ale lunii care străbăteau fereastra ovală.
- Oh, bună, iubito, de ce nu dormi? te-a întrebat zâmbind.
Într-o situaţie obişnuită, te-ai fi topit sub puterea zâmbetului său cald, dar acum erai prea nervoasă şi stăpână pe sine ca să te laşi intimidată.
- Nu ştiu, Zayn, tu să-mi spui! ai rostit accentuând fiecare silabă.
A scos un scurt oftat şi s-a sprijinit de tocul uşii, ochii săi aţintiţi asupra feţei tale. Ţi-ai împreunat degetele şi i-ai susţinut privirea, în timp ce o tăcere apăsătoare domnea între voi.
- Am fost reţinut la studio, turneul se apropie şi trebuie să…
- Studioul din mijlocul clubului?
Şi-a trecut o mână prin păr, suflând greu.
- Înainte să scoţi o minciună pe gură, aminteşte-ţi că eşti o persoană publică urmărită de un alai de fotografi. Plus că pe toate posturile de televiziune arată materiale cu tine intrând în club.
S-a apropiat încet de tine şi şi-a tras un taburete de sub masă pe care s-a aşezat, iar mâna ţi-a atins genunchiul gol. A încercat să spună ceva, dar s-a oprit, alegând în schimb să inspire adânc.
- Îmi pare sincer rău. Dar ascultă-mă, te rog. Chiar am fost la studio şi băieţii au zis să ieşim la o bere cât mai avem timp. Nu mi-am dat seama cât timp a trecut, dar am plecat imediat cum am aflat cât e ceasul, a spus dintr-o suflare.
L-ai privit impasibilă, cântărindu-i fiecare cuvânt. Mâinile sale au cuprins-o pe a ta şi au dus-o la buze, unde ţi-a sărutat încheieturile degetelor. Ai încercat să o tragi din strânsoarea caldă, dar nu ţi-a permis. Şi-a trecut buzele şi dinţii peste arătătorul tău, privindu-te în ochi. Ştia ce face şi reuşea să-ţi distragă atenţia de la furia ce clocotea înăuntrul tău, aşteptând să erupă. Ţi-ai umezit gura uscată, iar el a profitat de neatenţia ta pentru a te trage în poala lui. Ţi-a prins şoldurile în mâini, iar buzele i s-au plimbat pe linia mandibulei tale, făcând ceea ce ştia mai bine. Corpul îţi tremura sub fiecare atingere, mâna i s-a strecurat cu iscusinţă sub tricoul tău, urmărindu-ţi şira spinării cu două degete. Te-ai zvârcolit uşor în poala sa, nerealizând efectul pe care l-a avut mişcarea ta, dar care a fost imediat semnalat de slabul său geamăt. Ai profitat de micul control pe care ţi-l oferisei singură şi ţi-ai băgat degetele în părul lui, trăgând uşor de firele negre.
Geamătul de mai devreme s-a transformat cu uşurinţă într-un mârâit nervos. Rolurile se inversaseră acum şi nici măcar nu ştiai cum se întâmplase una ca asta. Mereu reuşea să te distragă prin aceleaşi metode de care ştia că nu au cum să te lase indiferentă.
Hainele au zburat prin cameră la fel ca nişte păsări spre orizont, în timp ce gemete de plăcere au umplut camera, lăsând în urmă orice sentiment necurat.
