- Niall, unde mergem? ai întrebat curioasă, în timp ce logodnicul tău căra o grămadă de bagaje la mașină.
- O să vezi, e o surpriză, ți-a răspuns, în timp ce așeza lucrurile în portbagaj.
Ai oftat și ți-ai aruncat mâinile în aer în semn de disperare, lucru care l-a făcut pe Niall să râdă cu poftă, după care te-ai urcat pe scaunul din dreapta și ți-ai verificat centura de siguranță.
După ce s-a asigurat că totul e în regulă în spate, Niall s-a urcat la volan și a ambalat motorul, după care a ieșit cu grijă de pe aleea casei voastre și a demarat pe șoseaua încă lipsită de mașini.
Aerul rece al dimineții intra pe geamul întredeschis, dându-ți o senzație de liniște. Puțini părinți își scoseseră copiii la plimbare atât de devreme, cei mai curajoși însă trebuiau să îi îmbrace destul de gros. În primele zece minute de condus, ai continuat să îl întrebi pe Niall, dar de fiecare dată îți spunea că e o surpriză și că trebuie să aștepți.
Drumul nu părea a fi unul scurt și ai decis să tragi un pui de somn, cine știe ce trebuia să faci când ajungeați la destinație. Ai închis ochii și te-ai lăsat cuprinsă într-o lume mult mai liniștită, cea a viselor, unde fiecare suflet își găsea portița de evadare.
- Iubito, trezește-te, ai auzit vocea suavă a lui Niall șoptindu-ți la ureche. Am ajuns!
Ai deschis încet ochii, reobișnuindu-te cu lumina puternică a soarelui. Te-ai uitat în jur, dar nu recunoșteai locul, mașina era parcată în fața unei case de mărime medie, destul de luxoasă, cu trandafiri plantați pe marginile aleii.
- Niall, unde suntem? ai întrebat, închizând portiera mașinii în urma ta.
A început să râdă și ți-a făcut semn să îl urmezi în casă. Ai intrat timidă în holul uriaș care dădea mai apoi într-o sufragerie. Unul dintre pereți era complet din sticlă și puteai vedea valurile mării spărgându-se de țărm. Niall a deschis o ușă laterală și ai simțit briza inundând casa. Ai inspirat adânc, bucurându-te de mirosul sărat al mării. Niall a ieșit din casă și tu l-ai urmat, alergând ca să îl ajungi.
Ai ieșit într-un balcon uriaș, de unde puteai vedea perfect marea liniștită, plaja nepopulată și pescărușii care se băteau în larg pentru o bucată de pește. Te-ai proptit de lemnul care înconjura balconul, iar Niall te-a luat în brațe, lipindu-ți spatele de pieptul lui.
- Niall, e minunat. Cum ai descoperit locul acesta? ai întrebat, scanând zarea.
- Mă plimbam cu un prieten pe plajă acum câțiva ani și imediat cum am văzut casa, am știut că trebuie să o am. Atunci mi-am promis că voi aduce cea mai specială persoana din viața mea aici.
Te-ai întors spre el și l-ai văzut zâmbind. I-ai cuprins fața cu mâinile și l-ai sărutat tandru, în timp ce brațele lui îți susțineau trunchiul.
Ai observat o scară ce ducea din balcon direct pe plajă și ai coborât repede treptele, cu Niall în urma ta. Ți-ai aruncat balerinii și ai lăsat nisipul să-ți ardă tălpile. L-ai luat de mână pe Niall și ați mers spre apă. La mal, apa timidă v-a trecut pe sub tălpi, răcorindu-vă întreg trupul.
- Hai, a zis Niall, semnalând spre apă, după care și-a scos adidașii, pantalonii și tricoul.
- Dar nu am costum de baie…
- Ce contează, nu e nimeni pe plajă și ai câte haine vrei în casă.
Ai chicotit și ai început să te dezbraci, în timp ce Niall înainte prin valurile liniștite. Ai intrat și tu, dar ți-a luat ceva până ai ajuns la el, pentru că apa ți se părea rece. Când ai fost lângă el, te-a luat în brațe și te-a sărutat apăsat.
Nici nu ți-ai dat seama când a trecut ziua pe care v-ați petrecut-o ba în valurile înspumate ale mării, ba pe nisipul fierbinte, furându-vă săruturi și râzând din orice. Erai uimită că Niall te adusese tocmai pe tine aici, dar asta nu a făcut decât să demonstreze din nou cât de mult te iubește.
