Era prima ta săptămână înapoi în Doncaster și de abia așteptai să petreci un weekend alături de prietenii tăi. Până și Louis, faimosul Louis Tomlinson din trupa One Direction, vecinul de vis-a-vis, avea să vină cu voi.
Îl cunoșteai pe Louis de când erați mici, fusese primul tău prieten. Fuseserăți Până când decisese că e vremea să participe la X Factor. L-ai încurajat, bineînțeles, fusesei alături de el în fiecare clipă, la fiecare vot, la fiecare decizie a jurului. Asta până când trupa devenise cunoscută în toată lumea, iar milioane de fane îl asaltau la fiecare pas. Te-ai fi putut descurca, dar ce te-a făcut să te îndepărtezi și să lași totul în urmă a fost ura primită. De fiecare dată când te logai pe un site de socializare tot ce vedeai erau injurii și umilință. Ai înghițit cât ai putut, ai încercat să fii puternică, dar până la urmă ți-a pus capac.
Ai reușit să treci relativ ușor peste despărțire, tatăl tău primise un job în afara țării și ai decis să te muți împreună cu el, în timp ce mama și fratele tău rămăseseră în Doncaster să aibă grijă de afacerea familei. Începusei o nouă viață, plină de bucurii și de prieteni noi, dar mereu gândul tău era la cei vechi, cei care îți cunoșteau toate secretele, cei care te puteau face să te simți bine indiferent de situație. Îți era dor de Louis, dar nu erai sigură dacă voiai să reluați relația. Nu mai știai nimic despre viața lui personală și, deși puteai să afli toate astea doar printr-un search pe Google, nu voiai să știi. Era mai bine pentru tine dacă erai în umbră în ceea ce privește subiectul.
Stăteai pe treptele din fața casei, cu bagajele lângă tine și așteptai ca Mike, cel care conducea una dintre mașinile ce aveau să vă ducă la cabana închiriată pentru sfârșitul săptămânii, să apară. Te gândeai la ce avea să se întâmple în zilele astea și nu sperai decât ca totul să fie bine.
Într-un final, Chevroletul lui Mike a apărut pe stradă și a parcat în fața casei tale. Ți-ai pus bagajele în portbagaj și te-ai urcat pe singurul loc liber de pe bancheta din spate, lângă vechii tăi prieteni. Pe tot parcursul drumul ați râs, ați povestit, v-ați simțit bine unul în compania ceiluilalt.
După câteva ore, ați ajuns în sfârșit la cabană, unde vă așteptau ceilalți prieteni, cei care ajunseseră înaintea voastră. Mai erau încă două mașini în parcarea îngustă din față. Te gândeai dacă una din ele putea fi a lui Louis.
Ați descărcat tot ce era prin mașină și ați intrat în cabană. Când v-au văzut cei dinăuntru au început să vă salute și să chiuie de bucurie. Ți-ai luat cheia de la cameră și ai urcat la etajul 1. Ai lăsat bagajele pe podea și ai căutat într-unul din ele ceva comod și călduros. O pereche de blugi și un pulover de lână funcționau de minune.
Te-ai uitat în oglindă și ai observat că părul tău era vraiște. Ți-ai băgat mâinile prin ele, dându-i o oarecare formă, și l-ai prins într-o coadă de cal. Mici șuvite de păr ieșeau din coadă, acoperindu-ți discret obrajii.
Ai coborât la parter, unde se împărțeau sarcinile.
- N/T și Louis se pot ocupa de bucătărie! a rostit una dintre prietenele tale imediat cum ai intrat în cameră.
- Bun, atunci eu și Chris tăiem lemne. Toată lumea la treabă! zise Mike, ieșind din cabană cu destule persoane în urma lui, iar restul răspândindu-se prin casă.
Până să îți dai seama, rămăsesei singură în livingul imens al cabanei. Sau cel puțin așa credeai până ai auzit din spate pe cineva care își dregea glasul. Te-ai întors încet, dar știai deja cine avea să îți întâlnească privirea: Louis.
- Louis…, l-ai salutat tu.
- N/T.
- Ar trebui să ne apucăm de treabă, ai zis după câteva momente de tăcere care nu puteau fi decât ciudate.
- Mmm, da. După tine, a zis, făcând semn spre bucătărie.
Ați pus la punct planul de bătaie. Aveați să gătiți mai multe feluri de mâncare, suficiente pentru toată lumea. Pe la jumătatea „proiectului”, Louis a decis că mai e nevoie de o oală de apă, așa că a umplut una, dar în drumul spre aragaz s-a împiedicat de piciorul scaunului, iar toată apa a ajuns pe tine. Ai simțit cum fiecare picătură ți se scurge pe piele și cum îngheți de frig. Între timp, Louis ajunsese pe gresie, cu fața lipită de suprafața rece.
- Nu mai boci atâta, uite ce mi-ai făcut pe haine! ai zis tu, jumătate nervoasă, jumătate amuzată.
- Cred că mi-am spart un dinte, a zis el, ridicându-se de pe jos și masându-și încet, dar prompt, falca.
- Cred că nu m-am mai spălat atât de bine de pe vremea inundațiilor! ai zis tu ironică. Mă duc să mă schimb, ai face bine să cureți tot până mă întorc, altfel îți aduc niște piranha și te pun să înoți cu ei.
L-ai lăsat pe Louis în bucătărie bombănind și ai urcat în camera ta. Te-ai dezbrăcat de hainele ude și te-ai înfășurat într-un prosop, în timp ce căutai niște haine potrivite vremii. Erai aproape de ușă, dar cu spatele la ea. Ai auzit pași pe scări, dar nu te-ai mișcat, ai continuat să cauți.
Următorul lucru pe care l-ai făcut a fost să ajungi cu totul în valiza, după ce Louis a intrat în cameră și te-a lovit cu ușa.
- Louis William Tomlinson! ai țipat tu la el.
A început să râdă isteric când te-a văzut cu tot corpul în valiză și te-a ajutat să te ridici. Ți-a întins mâna și te-a tras spre el. Ai ajuns în brațele lui. Te pierdusei în oceanul ochilor lui, iar buzele voastre erau doar la câțiva centimetri depărtare. Ți-ai încolăcit mâinile în jurul gâtului lui, în timp ce ale lui se odihneau strategic pe șoldurile tale. Ți-ai băgat mâinile în părul lui mătăsos și ai așteptat să facă o mutare. L-ai simțit cum își lipește corpul de al tău, în timp ce fața lui se apropia de a ta.
Ai închis ochii și ai așteptat. I-ai simțit buzele pe ale tale și l-ai sărutat înapoi. Buzele vi se mișcau într-o armonie perfectă, nu te mai simțisei atât de bine de foarte mult timp. Ți-a luat mâna într-a lui și degetele voastre s-au împreunat.
După câteva momente, v-ați desprins din sărut și ați zâmbit. Ți-ai odihnit capul pe pieptul lui. Știai că erai exact unde trebuia să fii. Nu aveai să mai pleci niciodată. Era al tău, iar tu erai a lui. Pentru totdeauna.
