- (Y/N), e adevărat că ești împreună cu Harry Styles?
- (Y/N), de cât timp te întâlnești cu Harry?
- Aveți planuri serioase?
Ai reușit cu greu să intri în hotelul în care stăteai, jurnaliștii umpluseră aleea din față, așteptându-te pentru a te bombarda cu întrebări. Nu înțelegeai de ce îți acordau atâta atenție, în fond nu erai decât o fată obișnuită care se nimerise să fie în preajma lui Harry de mai multe ori decât ar fi fost nevoie. Dar nu era vina ta că aveați prieteni comuni care mereu vă aduceau împreună. Rămânea un mister cum la toate petrecerile la care te târau amicii, apărea și el, iar mereu se găsea să stea lângă tine. Ai înțeles totul atunci când, într-o seară, s-a oferit să te ducă acasă și a încercat să te sărute.
Însă, nu i-ai permis și te-a dat în spate, lăsându-l pe Harry mai confuz ca niciodată. Ți-a mărturisit că te place, ba chiar mai mult, că ar avea ceva sentimente pentru tine.
Din acel moment în sufletul tău s-a pornit o bătălie pe care nu ai fost în stare să o diminuezi. Mereu te întrebai dacă exista vreo posibilitate să simți ceva pentru el, dar înlăturai orice gând pozitiv. Nu îți doreai o astfel de viață, mereu în lumina reflectoarelor, mereu un subiect de bârfă pe primele pagini ale unor tabloide.
De fiecare dată când încerca să facă vreo mișcare, îl respingeai, spunându-i că nu simți nimic pentru el și că ai prefera să rămâneți doar prieteni. O parte din tine era de acord, iar cealaltă se răzvrătea, încercând să te facă să suferi.
Părea că se împăcase cu ideea că nu va fi nimic între voi, dar tot îți trimitea mesaje amuzante, făcându-te să zâmbești sau câte o floare.
Stăteai pe unul dintre scaunele din barul hotelului, când ai auzit din nou agitație venind de afară, tot felul de întrebări, strigăte. Puteai vedea bodyguarzii cum se îngrămădesc spre uși, încercând să facă loc pentru oricine ar fi intrat. L-ai văzut pe Harry trecând de zecile de fane și jurnaliști care se înființaseră în fața hotelului. A reușit să între în hol, flancat de câteva gărzi de corp.
Privirea lui a întâlnit-o pe a ta și ți-a zâmbit larg. Te-ai întors în scaun, încercând să nu îi mai acorzi atenție, dar i-ai auzit pașii grei venind spre tine. S-a așezat pe scaunul de lângă al tău și a comandat o apă minerală.
Sucul tău era aproape pe terminate, dar nu ai cerut încă unul. Voiai să scapi cât mai repede dintr-o situație pe care o considerai stânjenitoare.
- Hei, (Y/N), ce faci? te-a întrebat.
- Bine, Harry, dar tu? ai zâmbit, încercând să pari politicoasă.
- Bine.
Între voi s-a instalat o tăcere ciudată, până când Harry s-a decis să vorbească.
- (Y/N), îmi placi foarte mult și știi asta. Ți-am spus de atâtea ori și am încercat să îți și demonstrez. Nu știu de ce nu vrei să îmi acorzi măcar o șansă, crezi că nu văd cum te uiți la mine? Știu că și tu simți ceva pentru mine, dar nu vrei să recunoști, a zis, luându-ți mâna într-a lui.
Ai oftat și i-ai strâns mâna, privindu-l în ochii strălucitori.
- Bine, Harry. O șansă. Dacă mă faci să regret…
- Niciodată, te-a întrerupt. Îți promit, a zis, apropiindu-se de tine.
Ai zâmbit și ți-ai împins scaunul mai aproape de al lui. Buzele voastre erau doar la câțiva milimetri distanță și nu le-a trebuit mult timp până au început să se joace.
Te-ai pierdut în atingerile senzuale ale mâinilor lui, în dulceața buzelor și în muzica inimilor voastre care băteau la unison.
