- Niall, îmi poți aduce un suc, te rog? i-ai zis soțului tău, în timp ce te repoziționai pe canapeaua din sufragerie din cauza amorțelii.
Zâmbindu-ți, Niall s-a ridicat din fotoliu și a mers în bucătărie, unde l-ai auzit desfăcând o doză de suc și răsturnând conținutul într-un pahar. Nu după mult timp, s-a întors în cameră și ți-a înmânat băutura. Ai prins paharul cu vârfurile degetelor și ai simțit răcoarea cum îți călătorește prin piele.
- Dar, Niall, e rece! ai zis, întristându-te.
- Îmi pare rău, iubito, dar nu mai aveam decât la frigider, lasă-l câteva minute să se încălzească.
Ai oftat și l-ai pus pe măsuța de cafea, așteptând să fie numai bun de băut. Niall și-a reluat poziția pe fotoliu, în timp ce tu ți-ai întins picioarele pe canapea.
Erai însărcinată în cinci luni și deja orice mișcare începuse să devină o adevărată aventură. Aveai nevoie de Niall din ce în ce mai des, dar asta nu-l deranja, ba chiar îl încânta. Fusese acasă pe tot parcursul sarcinii și avea să fie și până în momentul în care copilul vostru va fi adus pe lume.
Sarcina decurgea normal, doctorul te asigurase că vei avea un copil perfect sănătos, iar Niall îți făcea toate poftele. Ce putea fi mai bine de atât?
Ai luat cartea pe care o citeai de pe masă și ai continuat lectura. Erai în mijlocul unui moment critic al acțiunii, când ai simțit o durere acută în zona stomacului. Ai scâncit și ți-ai pus mâinile pe porțiunea dureroasă, în timp ce Niall se ridicase imediat de pe fotoliu și venise lângă tine, agitându-se.
- (Y/N), ce s-a întâmplat? Ești bine? Să sun doctorul? a întrebat, iar lacrimile începuseră să i se formeze în ochi.
- Nu, nu, ai zis zâmbind.
I-ai luat mâna într-a ta și i-ai pus-o pe burtă, în timp ce el se uita dezorientat. Era prima oară când fetița voastră lovea. Niall nu înțelegea ce se întâmplă și continua să te întrebe ce trebuie să facă, dar îi spuneai să tacă și să aștepte. După câteva secunde, ai simțit din nou acea durere plăcută. Niall a simțit-o și el, iar ochii i s-au mărit.
- A… tocmai a…? încerca să întrebe, dar cuvintele i se opreau în gât din cauza emoțiilor.
Ai dat din cap zâmbind, iar o lacrimă de bucurie ți s-a rostogolit pe obrazul fierbinte. Ți-ai șters-o cu podul palmei și l-ai privit amuzată pe Niall cum încerca să vorbească cu fetița voastră.
- Hei, puiule, tati aici. Nu ai de ce să îți faci griji, mami și tati te vor proteja întotdeauna, a zis, mângâindu-ți burta.
- Cred că știe și ea asta, ai râs.
- Doar încerc să mă asigur, bine? a zis cu un zâmbet uriaș pe față.
Se pare că bebelușul era de acord cu el, pentru că a lovit încă o dată, făcându-vă pe amândoi să chicotiți.
- La cât de apăsat pare că merge, sigur o să ajungă pe un podium de modă, ai zis.
- Nici vorbă! O să se uite cu mine la meciuri! Nu-i așa, puiule? a întrebat, iar în momentul ăla ai simțit-o din nou.
Niall ți-a aruncat o privire atotștiutoare și ai început să râzi, iar el ți s-a alăturat. Bebelușul a continuat să mai lovească de câteva ori, după care s-a oprit. Niall s-a așezat pe canapea lângă tine și te-a luat în brațe. Ați început să faceți tot felul de planuri, ce hăinuțe să îi cumpărați, cum să îi decorați camera, cum Niall va înlătura fiecare băiat din preajma ei, cum tu îi vei lua apărarea când se va certa cu el, cum o să vă petreceți zilele frumoase în parc, dar cel mai important, cum o veți feri de paparazzi și de fani. Dar mai era timp, aveați încă patru luni să răspundeți la aceste întrebări. Patru luni de poveste și mulți ani înainte alături de prințesa voastră.
-------------------------------------------------------------
Nu stiu despre tine, dar eu am zambit intruna cat timp am scris imagine-ul. Sper ca ti-a placut, pentru ca mie mi-a facut placere sa il scriu :D
