- Și… acțiune! se auzi vocea regizorului.
How we danced all night to the best song ever a început să se audă din difuzoarele plasate strategic în decor.
Erai urcată pe o masă, în spatele băieților, când regizorul a urlat că e vremea să filmați. Toată lumea a început să danseze, fetele din spatele tău probabil făceau o treabă la fel de bună ca cele din față, pentru că regizorul nu zicea nimic, continua să se uită pe ecran, înregistrând fiecare mișcare.
În fața ta, băieții dansau în același ritm cu voi. La început a fost o învălmășeală totală pentru că nu reușeați să vă coordonați, dar într-un final totul a ieșit ca pe roate.
Ați tras câteva duble, după care v-ați făcut drum spre cabine. Erai îmbrăcată într-o rochie neagră, lungă până la genunchi, un sacou roșu și pantofi negri cu toc.
De obicei nu te îmbrăcai așa și de abia așteptai să renunți la vestimentație și să iei ceva mai comod. Ați pășit pe holul lung, mergând spre cabine, în timp ce din studio se auzeau râsete și chicoteli.
Ai ajuns la cabina care îți era destinată și ai încuiat-o în urma ta. Rucsacul tău era așezat pe canapea și ți-ai scos hainele cu care venisei. O pereche de pantaloni scurți de blugi, un maiou și o cămășuță pentru a nu părea prea îndrăzneață. Converși și ținuta ta era gata.
Ți-ai prins părul în coadă, lăsând câteva bucle să atârne libere pe lângă obraji. Machiajul era deja făcut de un specialist, așa că nu l-ai mai stricat. Ți-ai înviorat pielea încinsă cu puțin parfum și te-ai privit pentru ultima oară în oglindă, după care te-ai întors în studio, urmărind restul filmărilor.
Te-ai așezat pe un scaun în spatele echipei, uitându-te la băieți care se distrau prin decor. Harry s-a uitat la tine și ți-a făcut cu ochiul. I-ai zâmbit și ai mulțumit cerului că distanța dintre voi era mare, altfel putea să îți vadă obrajii cum deveniseră roșii.
Au mai filmat pentru câteva ore, prostindu-se și fiind serioși, dar mai mult prima parte decât a doua. Afară se înserase și nu aveai cu ce să te duci acasă. Ți-era frică să mergi cu metroul noaptea, dar nu aveai ce face.
- Diana, nu? ți-ai auzit numele.
Te-ai întors pe călcâie și l-ai văzut pe Harry stând în fața ta cu un zâmbet cald pe față.
- Da, ai încuviințat din cap.
- Harry, a zis, întinzând mâna spre tine.
I-ai strâns-o ușor, râzând.
- Știam.
La rândul lui, a început să râdă, după care a lăsat capul în jos și ai fi putut să juri că obrajii lui căpătaseră o nuanță rozalie.
- Știu că e târziu, dar ce zici de o cafea? te-a întrebat, reluându-și poziția capului, astfel încât se uita în ochii tăi.
- Sigur, de ce nu?
Ați ieșit din studio, iar vântul rece ți-a cutremurat pielea. Harry a observat și și-a dat jos geaca, punând-o pe umerii tăi.
- Mulțumesc, i-ai zâmbit.
Te-ai urcat pe scaunul pasagerului și ți-ai verificat centura de siguranță, în timp ce el băga în viteză. Ați ajuns repede la o cafenea micuță, pe o stradă laterală. Două persoane erau așezate la o masă în colț, iar restul erau goale. Harry a ales una cât mai departe de geamuri, în caz că aveau să apară paparazzi.
Harry a comandat un espresso, în timp ce tu ai ales un cappucino. Ați vorbit în jur de o oră, până când Harry a decis să abordeze un subiect destul de sensibil.
- Cum ai ajuns dansatoare?
- Bunica mea m-a dus la cursuri când aveam patru ani, ai răspuns, încercând să pari în regulă.
- Va trebui să îi mulțumesc, ești extraordinară.
- Nu ai cum…, nu mai este printre noi, ai zis, oftând.
Harry a înghițit în gol și ți-a luat mâna între ale lui, săruntând-o ușor.
- Îmi pare rău, nu am știut.
- Nu-i nimic, i-ai răspuns, zâmbind, dar în inimă durerea începuse să revină.
Ați continuat să vorbiți mai bine de două ore, râzând și hârjonindu-vă. Programul cafenelei se terminase, așa că a trebuit să plecați. Harry a insistat să te ducă acasă. Te-a condus până la ușă, unde a început să se fâstâcescă.
- Nu știu cum să zic asta…, a început.
- Încearcă, l-ai încurajat.
- Ai vrea să vedem un film săptămâna asta sau să luăm cina?
- Mi-ar face plăcere, i-ai zâmbit.
Ți-a cerut telefonul și a format un număr, după care mobilul lui a început să sune. Ți-a salvat numărul în agenda telefonică și a tastat ceva.
La câteva secunde, telefonul tău a bipăit, semnalând că ai un mesaj. Ai ridicat o sprânceană, iar Harry te-a îndemnat să îl citești, spunând că poate e ceva important.
M-am simțit foarte bine în seara asta, sper că și tu ;) x.
- Pe bune? ai început să râzi.
Harry zâmbea ca un nebun. Te-ai ridicat pe vârfuri și l-ai pupat pe obraz. Ai vrut să îi dai geaca înapoi, dar te-a oprit.
- Păstreaz-o, nu se știe când ai nevoie de ea.
- Noapte bună, Harry, ai zâmbit, intrând în apartament.
