Te plimbai liniștită pe străzile împânzite de oameni voioși, râsete cristaline, chiote de bucurie și voci răzlețe îți ajungeau la ureche. Privirea îți era încărcată de zâmbete largi, de mâini ridicate în aer, de copii care alergau printre adulți. Carnavalul era din nou în oraș.
Zeci de standuri erau expuse acum pe aleile micuței comunități, toată lumea era mai veselă, nicio persoană nu putea rezista jocului de lumină și culoare.
Resturi de confetti se odihneau pe pavelele de pe trotuar, adăugând încă un strop de sărbătoare. Baloanele zburau prin aer, scăpate de vreun copil neastâmpărat. Până și bătrânii orașului părăsiseră verandele liniștite pentru a se bucura de spectacolul oferit.
La fiecare stand, câte un părinte plătea o sumă de bani pentru a-i cumpăra copilului o jucărie care să-i rămână amintire până la următorul carnaval.
O mască ți-a atras atenția pe unul dintre rafturi și l-ai întrebat pe vânzător cât costă, iar prețul era acceptabil. Te pregăteai să îi înmânezi banii, când un copil s-a postat în fața tarabei plângând.
- Mami, mami, vreau masca aia! urla, arătând cu degetul spre ceea ce voiai să cumperi.
Ți-ai dat ochii peste cap, fapt ce nu a trecut neobservat de mama băiatului. Te-ai uitat plictisită la ea și i-ai întins banii vânzătorului. I-ai luat masca de pe tejghea și ai plecat, lăsând în urmă un copil plângând și o mamă care striga să te întorci. Tu ai văzut-o prima, nu? Erai și tu un copil până la urmă. Mereu te considerasei un copil, deși trecusei de mult de vârsta inocenței.
Ți-ai continuat drumul printre tarabe, aruncând un ochi la obiectele expuse și admirând fiecare exponat cu gust. Erai atentă la o jucărie foarte complicată, când te-ai lovit de cineva. Ai reușit să te menții pe picioare, dar te-ai clătinat serios. Ai simțit o mână înfășurându-se în jurul brațului tău, împiedicându-te să îți pierzi echilibrul.
Geanta îți scăpase și ajunsese pe trotuar. Te-ai eliberat din strânsoare, genunchii ți s-au îndoit și ai putut să recuperezi ceea ce pierdusei. Ți-ai ridicat privirea și l-ai observat pe cel ce te lovise.
Un tânăr costumat în clown, machiajul de pe fața lui îi acoperea trăsăturile frumoase, ochii îi erau scoși în evidență de contur negru, iar nasul îi era acoperit de un „buton” roșu. Prinse de unul dintre buzunare se odihneau câteva baloane, menite să ajungă în mâinile copiilor. Pe cap avea o perucă verde, iar în picioare purta o pereche ciudată de papuci. Toată costumația sa era ridicolă și nu te-ai putut abține să nu chicotești.
- Iertați-mă, domniță, nu am vrut să vă lovesc, s-a scuzat băiatul.
La auzul apelativului pe care ți l-a adresat, nu ai mai putut rezista și ai izbucnit în râs, întorcând câteva capete în direcția ta.
- E în regulă, ai zis printre chicoteli.
Te-ai întors pe călcâie și ai plecat, dar băiatul nu ți-a dat pace și te-a urmărit prin tot parcul. Sărea în fața ta și îți oferea ba o floare din baloane, ba un cățel, ba o inimioară. Le-ai refuzat politicos, iar el s-a debarasat de ele, aruncându-le prin aer și urmând să fie prinse de copii.
- De ce mă urmărești? ai râs, privindu-l cum face tumbe pe trotuar, doar ca să te impresioneze.
- Domniță, frumusețea ta m-a fermecat. Sunt al tău pe vecie.
A fugit în fața ta și a căzut în genunchi, ridicându-și mâinile în aer. Te-ai oprit în loc, neștiind cum să reacționezi. Până la urma, era un străin și nu puteai ști de ce era în stare. Oamenii se strânseseră în jurul vostru și îl priveau amuzați pe băiat.
- Te rog, domniță, permite-mi să îți ofer un trandafir, a spus.
Și-a mișcat câteva secunde mâinile și rostind cuvinte ciudate, iar dintre palmele lui a apărut floarea mult dorită, înmându-ți-o. S-a ridicat în picioare și le-a făcut semn oamenilor, care aplaudau acum, să dispară.
Rămânând singuri pe aleea îngustă, băiatul și-a dat jos peruca și și-a scuturat capul, descoperind un păr șaten și bogat.
- Louis, s-a prezentat, întinzând mâna spre tine.
- Simi, ai răspuns zâmbind.
- Deci, domniță, a râs, îți pot oferi un ceai cald?
Ai dat din cap în semn că da și ți-a întins brațul, pe care l-ai acceptat veselă. V-ați îndreptat spre o rulotă din parcul special amenajat și ți-a deschis ușa, lăsându-te pe tine prima. Era foarte aranjată, ce-i drept, te așteptai să fie dezordine, haine amuzante aruncate peste tot, dar nici vorbă de așa ceva. Louis ți-a semnalat să te faci comodă pe una dintre canapele, în timp ce el scăpa de costum.
Erai nerăbdătoare să îl vezi în haine normale și, mai ales, să îi privești chipul fără o tonă de machiaj. Aveai o presimțire bună.
A ieșit din baie și gura ți s-a deschis în șoc atunci când l-ai văzut. Părul îi cădea neîngrijit pe frunte, dându-i un aer misterios, barba scurtă îi accentua trăsăturile frumoase ale chipului, iar ochii albaștri te vrăjeau.
Îl priveai atentă, în timp ce mâinile lui se întindeau spre un dulap înalt, lăsându-i mușchii să se încordeze sub tricoul strâmt. A scos două căni și le-a umplut cu ceaiul fierbinte din ibricul sub presiune.
Din primul sertar a scos o linguriță, pe care a îngropat-o în cutia cu zahăr, pe care l-a răsturnat mai apoi în ceașcă. A mestecat încet, cât să se contopească împreună cu băutura, după care ți l-a înmânat. Ai sorbit ușor, asigurându-te că nu te arzi.
S-a așezat lângă tine pe canapea și și-a trecut genunchiul unul peste celălalt, privindu-te atent. Un zâmbet îi juca în colțurile gurii, minunat de frumusețea ta. Nici măcar nu se străduia să ascundă faptul că îl fermecai.
- De ce nu îmi spui mai multe despre tine, Simi? a întrebat timid, în timp ce ducea la gură băutura fierbinte.
Ai acceptat, dar cu o condiție. Și el trebuia să răspundă la tot ce îl întrebai. Cine s-ar fi așteptat că doi străini dintr-un carnaval vor ajunge să scrie o poveste atât de frumoasă?
