Căldura care mistuise Londra te făcea să te simți ca un pește pe uscat. Aveai nevoie de ceva rece ca să îți revii. În casă rămăsesei fără nicio rezervă de gheață, băuturile reci erau pe terminate.
Te-ai întins pe canapeaua din sufragerie, iar căldura ei te-a făcut să te enervezi și mai rău. Ai urcat repede în dormitor, ai luat o pereche de pantaloni scurți din dressing, un maiou, sandale și ți-ai aplicat un machiaj simplu, deschis.
Ai ieșit din casă în grabă, având grijă să mergi pe la umbră, pentru că soarele ardea prea tare. Ai ajuns în centru, unde ai intrat în cafeneaua ta preferată. Ai comandat un Ice Coffee și te-ai așezat la o masă retrasă, bucurându-te de o carte aleasă din raftul de lângă tejghea și de aerul condiționat care răcorea locul.
Erai pierdută în acțiunea cărții când ușa de la intrare s-a deschis și s-a închis la loc cu un clinchet. Erai prea concentrată și prea speriată de ce avea să se întâmple cu personajul principal, încât n-ai ridicat ochii să vezi dacă era cineva cunoscut. Personajul tău preferat tocmai pierduse lupta, iar lacrimi calde îți străbăteau obrajii, unindu-se în dreptul bărbiei.
- Hei, ești bine? ai auzit.
Ai lăsat cartea jos, deoarece îți bloca vederea asupra persoanei care te-a întrebat. Ai dat ușor din cap, gesticulând spre carte. Băiatul frumos care se așezase acum pe scaunul de la masa ta începu să râdă ușor. I-ai zâmbit, arătând că doar ești mai emotivă decât restul.
- Sunt Zayn, a zis, îndreptând mâna spre tine.
I-ai strâns-o ușor, dar ferm și ai zâmbit larg. Trăsăturile feței erau unele foarte frumoase, buzele lui pline îți trimiteau fiori pe șira spinării, ochii căprui în a căror transă începusei să intri.
- Lavinia, ai răspuns.
- Ce face o fată frumoasă ca tine pe o vreme ca asta într-o cafenea plângând?
- Încearcă să se răcorească și să citească o carte bună.
- Plângând, a râs.
Te-ai strâmbat la el, ceea ce l-a făcut să râdă și mai tare, atrăgând privirile câtorva persoane. Mâna lui s-a îndreptat spre fața ta și ți-a șters câteva lacrimi care nu voiau să-ți părăsească obrajii fierbinți.
I-ai povestit lui Zayn de ce plângeai, dar el părea mai mult fermecat de buzele tale care se mișcau atât de suav. Ochii nu părăseau niciodată fața ta, care pentru el era un mister ce trebuia dezlegat. Începea să se îndrăgostească de umorul tău, de sensibilitatea cu care tratai o carte, de gesturile mici pe care le făceai, de ușurința cu care vorbeai.
Ați vorbit ore întregi despre nimic și despre tot, iar timpul vă scăpa printre degete, deși încercați din răsputeri să îl opriți.
Dar nu aveai de ce să îți faci griji. Ați făcut schimb de numere de telefon, iar Zayn a promis că te va suna pentru o întâlnire ca la carte. Ceea ce a și făcut când nici măcar nu ajunsesei acasă.
Timpul petrecut alături de el a fost una dintre cele mai bune perioade din viața ta.
