Întunericul căzuse peste întregul oraș, odată ce pana de curent se ivise. Te aflai încă în școală, târziu după orele de curs, pentru a termina un proiect ce nu-ți dădea pace. Nota finală pentru medie avea să-ți fie oferită pe baza acestui rezultat, iar dorința ta era să obții o notă cât mai mare pentru a îndrepta notele primite în restul semestrului.
Singura problemă de care te lovisei erau ușile electrice de la intrări, care se blocaseră o dată cu această cădere de curent. Erai prinsă în școală și nici nu aveai vreo idee pentru cât timp. Penele erau din ce în ce mai dese în oraș, dar nimeni nu își explica de ce. Calculatorul la care lucrai se prăbușise și el, erai complet lăsată fără activitate.
Ai ieșit din laboratorul în care te aflai, bâjbâind pe coridorul pe care îl cunoșteai ca în palmă. La capătul holului, ai urcat scările de metal cu grijă să nu calci prost și să cazi. La ultimul etaj al clădirii se afla biblioteca școlii, împodobită cu cele mai spectaculoase cărți, cu tot ceea ce își putea dori un împătimit al lecturii. Cunoșteai aproape fiecare părticică din această încăpere din toate dățile în care te adăpostisei aici în urma unui chiul spontan. Ba chiar reușisei să te împrietenești cu țâsfoasa bibliotecară, cea care ți-a mărturisit fiecare secret al acestei biblioteci. Exact în locul pe care ți-l descrisese cu ceva timp în urmă, ai găsit o laternă care lumina puternic. Cu ajutorul ei, te-ai îndreptat spre sectorul destinat marilor clasici și ai ales o carte la întâmplare. Fără să te uiți la autor sau la titlu. Avea să fie o surpriză.
Te regăseai din nou pe coridorul de la etajul inferior bibliotecii, îndreptându-te spre laboratorul în care îți lăsasei întreg bagajul. Un râset puternic străpunse aerul, ajungând până la tine. Te-ai oprit imediat din mers și ai ascultat cu atenție în jur, căci sperai ca sunetul să fi venit de afară. Dar s-a auzit din nou și erai sigură că se auzise chiar din școală. Cu inima aproape să sară din piept, ai pășit încet spre locul din care răsuna acel sunet cristalin și, mai precis, celebra sală de sport în care se țineau majoritatea concursurilor sportive datorită îmbunătățirii pe care o primise cu doar un an în urmă.
Ai prins mânerul ușii metalice în mână și ai tras aer în piept, după care ai împins-o încet pentru a nu face zgomot și ai intrat prin spațiul care se crease. O minge era bătută pe sol ritmic, fără oprire. Ți-ai îngustat ochii pentru a putea distinge ceva prin întuneric, singura sursă de lumină fiind geamurile mici din capătul pereților prin care pătrundeau razele lunii. Corpurile a trei persoane s-au materializat în fața ta, dar ei încă nu îți observaseră prezența. Sunetul bătăii nu s-a mai auzit, iar, la doar câteva secunde, mingea a căzut în fața ta de la o distanță mare, tocmai fusese aruncată printr-un coș de baschet.
- Am nimerit? urlă unul.
- Da!
Vocea mult mai groasă și joasă ți-a făcut inima să bată iar cu putere. Mai auzisei vocea respectivă și înainte, pe holuri, prin sălile de clasă uneori, la cantină. Dar parcă niciodată atât de aproape. Te-ai lipit de peretele rece care se afla în spatele tău, pentru a acorda timpul necesar ochilor tăi de a se obișnui în totalitate cu lumina difuză. Parcă puteai jura că nu are tricou pe el, dar sperai că mintea îți joacă feste.
Ai scos un scâncet mic atunci când mingea a bubuit din nou lângă tine, iar asta le-a atras tuturor atenția. Harry a fost primul care te-a ochit în întuneric și a stat câteva momente, privindu-te. Inima îți urcase deja în gât. Nu știai cum să reacționezi. Ți-ai îndreptat spatele și l-ai privit înapoi.
- Jucați-vă la coșul celălalt! spuse Harry scurt, iar ceilalți doi îl ascultară imediat. Ce faci la ora asta aici, prințeso? a continuat spre tine.
Apelativul pe care tocmai ți-l adresase te-a blocat pentru o secundă, dar ai reușit să îți revii numaidecât și să-i spui motivul pentru care încă te aflai în școală.
- Dar voi? ai întrebat, strângându-ți mâinile la piept.
Harry s-a apropiat de tine încet, cu pași apăsați. Ți-a prins încheietura în mână și te-a tras afară din sala de sport, până pe hol. Mâna i-a coborât mai jos spre palma ta, pe care ți-a prins-o într-a lui. Te-a proptit în fața unui geam, iar lumina slabă de afară îți lovea chipul acum înroșit. Obrajii parcă îți ardeau, iar focul din pielea ta a izbucnit atunci când degetele sale lungi ți-au atins linia maxilarului. O buclă a fost prinsă între arătătorul și degetul său mare, trăgând tandru de ea și apoi lăsând-o înapoi liberă.
- Proiect, a? a șoptit, lipindu-și corpul de al tău.
Mâna sa ți-a cuprins coapsa și a strâns-o încet, în timp ce ochii îi scăpărau, ațintiți asupra alor tăi. Celălalt braț și l-a trecut repede în jurul taliei tale, anihilindu-ți orice șansă de scăpare.
- Harry, ce faci? ai șoptit, privindu-l.
- Tu cam ce crezi că fac mai exact, scumpo?
Te-a prins de talie și te-a ridicat brusc pe pervaz, iar picioarele tale au ajuns pe șoldurile sale. Te-a privit rânjind pentru câteva secunde și ți-a tras buza inferioară cu vârful degetului mare, înainte să-și izbească buzele de ale tale, într-un sărut lung și adânc.
A doua zi, urmele sărutărilor sale sălbatice se ascundeau sub eșarfa pe care ți-o strânsesei cu grijă în jurul gâtului pentru a nu fi observate.
