- Ajung în cinci minute, i-ai spus iubitului tău, Zack, după care ai închis telefonul și l-ai băgat în geantă.
Te-ai uitat încă o dată în oglinda din hol, fiind mulțumită cu înfățișarea ta, după care ai ieșit din apartamentul pe care odinioară îl împărțeai cu Zayn.
Ai oftat când ți-ai dat seama că te gândești din nou la el. Era mereu acolo, în cel mai întunecat colț al minții tale, nedându-ți pace. Trecuseră șapte luni de când vă despărțiserăți și încercasei să treci peste. Uneori chiar credeai că ai reușit, dar de fiecare dată imaginea lui Zayn îți apărea în față și îți strica toate planurile. Zâmbetul lui care lumina o întreagă lume, ochii lui care te hipnotizau, tandrețea cu care ți se oferea. Nu de puține ori te găseai adâncită în gânduri despre el și Zack trebuia să te scoată din transă, deși nu afla niciodată motivul pentru care nu îi acordai atenție. Când îl sărutai pe Zack, simțeai doar buzele lui Zayn și felul cum te atingea. Mereu reușea să te liniștească doar printr-o atingere sau printr-o șoaptă suavă.
Acum șapte luni ai decis că nu mai poți suporta toată ura și tot stresul la care erai supusă. Deși erau fani care te încurajau și iubeau relația ta cu Zayn, cei care nu o făceau erau mult mai mulți. Încercasei să fii puternică pentru el, pentru cel care te făcea mereu fericită atunci când era lângă tine, care îți trimitea flori și mesaje în miezul nopții atunci când era plecat. Dar nu reușisei.
Iar tabloidele nu te ajutau cu nimic când puneau la îndoială relația voastră sau când tipăreau pe prima pagină zvonuri cum că te-ar înșela. Aveai încredere în el, știai că nu poate face așa ceva. Iubirea voastră fusese una epică, așa cum nu vei mai întâlni vreodată.
Ai parcat mașina în fața cafenelei voastre, unde veneați mereu să beți diferite sortimente de cafea, să mâncați brioșe. Zack nu știa lucrul acesta, dar mereu te aducea aici, spunea că e un loc special. Dacă ar fi știut ce se întâmpla la masa din colț, câte săruturi se furau și atingerile ușoare, cu siguranță ar fi ales un alt loc de întâlnire.
Ai intrat în micuța cafenea și l-ai zărit pe Zack la o masă de lângă fereastră. Ai mers spre el și te-ai așezat pe scaun, după ce l-ai sărutat scurt pe buze. Ați început să vorbiți despre ce se întâmplase în cursul zilei, rutina începuse deja să se instaleze, iar activitățile și subiectele de discuție se reduceau zilnic.
- Ice Coffee, vă rog, ai auzit vocea care îți însenina fiecare zi.
Ai înghițit în sec, inima ți-o luase la goană. Ai rotit încet capul, fără să atragi atenția asupra ta, în timp ce ochii au scanat corpul lui Zayn. Stătea cu spatele la tine, ținându-se cu mâinile de tejghea, în timp ce vânzătoarea prepara băutura cerută.
Și-a întors capul în direcția ta, iar ochii vi s-au întâlnit. Nu se aștepta să te vadă, mirarea i se putea citi pe față. Ca și cum soarta ți-ar fi făcut o farsă, chiar în momentul acela Zack a primit un telefon cum că trebuie să plece. Ai rămas singură la masa de două persoane, cu Zayn în cafenea.
Ai auzit pași venind spre tine și i-ai simțit mâna pe umărul tău. Ți-ai închis ochii la atingere, împiedicând câteva lacrimi năzdrăvane să cadă. A tras scaunul pe care cu doar câteva minute înainte stătuse Zack și l-a pus lângă tine, după care s-a așezat.
- (Y/N)…, a început.
- Zayn, ai zis la rândul tău.
Tăcerea era una ciudată, niciunul dintre voi nu știa ce să spună.
- Nu știam că încă mai vii aici, a zis.
- Da… a fost o… situație de urgență, l-ai mințit, lăsând capul în pământ. Dar tu? De ce mai vii?
- Încă au cea mai bună cafea din oraș, a râs, iar tu te-ai alăturat. Și… ce mai faci?
- Bine, dar…
- Uite, (Y/N), te-a întrerupt. Știu că au trecut atâtea luni și că probabil m-ai uitat, dar eu mă gândesc în fiecare zi la tine. Mi-e atât de dor să mă trezesc dimineața și să te simt în brațele mele, să te sărut când nu te aștepti, mi-e dor de serile noastre în grădină, de diminețile când veneam aici și ne hârjoneam, atrăgând atenția fiecărei persoane. Mi-e dor de tine, a încheiat oftând.
Și-a lipit palma de obrazul tău, în timp ce degetul arătător ștergea lacrimile de pe obrazul tău. Ți-ai apăsat fața de palma lui și ai zâmbit. Cu mâna liberă a lipit scaunul tău de al lui, după care ți-a luat mâinile într-ale lui. Te-ai lăsat purtată de val, ai închis ochii și ai așteptat să facă o mișcare.
I-ai simțit buzele pe ale tale, mișcându-se ușor la început, apoi mai rapid. Ți-ai încolăcit mâinile în jurul gâtului său, trăgându-l și mai aproape și adâncind sărutul.
Nimic din ce se întâmplase înainte nu mai conta, prezentul era important și știai că doar Zayn te poate face fericită. Doar el era cel care știa cu adevărat ce comoară are lângă el.
