ASA TATA, ASA FIU

ALT EU

Acolo, intins pe pat, am retrait toata viata mea de rahat, de pana atunci si ura se aduna picatura cu picatura... Daca pana acum am luat viata asa cum e si nu m-am intrebat niciodata de ce eu nu am asa ca ceilalti copii, haine de firma si tot felul de lucruri frumoase... nu avusesem pe cine sa dau vina, din acel moment aveam pe cine sa invinovatesc. Pe tatal meu! Din cauza lui, am dus o viata plina de lipsuri! Am retrait fiecare frustrare. Imi dorisem si eu ca toti ceilalti copii o bicicleta, un calculator si mancaruri bune... Daca pana acum nu avusesem cui sa le cer, acum stiu cine e vinovatul! Cel mai tare mi-a lipsit dragostea din sanul unei familii. Eu nu am avut nimic din toate astea si acum aflu ca totul e din cauza unui om care nu m-a vrut! Hai sa zicem ca asta este! Nu a vrut-o pe mama. Dar ar fi putut macar sa ne trimita din cand in cand bani sa putem trai si noi decent. Citisem in acel ziar ca era administrator renumit in localitate... deci nu ducea lipsa banilor... Ar fi putut sa imi asigure si mie, pe langa familia lui, asa, cat de cat, un trai mai bun... as fi putut spune ca am si eu un tata... acolo undeva... care ma iubeste... asa, in felul lui... Insa, el nu a vrut sa stie de mine! A amenintat-o pe mama ca ma omoara daca cere ceva! Bataia pe care am incasat-o azi, a fost doar din cauza lui! Carmen nu voia sa fie cu mine, din cauza lui! Asadar, eram indreptatit sa ma razbun! Si o voi face!

Dupa ce m-am calmat, cat de cat, m-am ridicat anevoie si mi-am adunat tot maruntisul pe care il aveam, m-am imbracat si am iesit din casa, fara s-o mai salut pe mama. O invinovateam si pe ea pentru toate astea! In primul rand m-a mintit! Apoi nu a incercat nimic! M-a mintit treisprezece ani de zile!

Am intrat in primul internet-café intalnit in cale si cu tot maruntisul pe care il aveam am platit timp in fata calculatorului. Am intrat pe internet si am tastat numele intreg al tatalui meu. Cristian Reyn. Voiam sa stiu totul despre acest om. Totul! Pe ecran au aparut o multime de linquri ce contineau numele lui. Am intrat pe fiecare dintre ele. Intr-adevar era un barbat cunoscut. Era cunoscut in Oradea. Acolo era el! Acolo va trebui sa ajung si eu la un moment dat. Stiam ca nu as putea acum sa ii fac nimic. Nu aveam cum. Aveam doar treisprezece ani! Asadar, era cunoscut in Oradea, insa nu locuia in oras, ci locuia intr-un sat. Deci era un taran. Un taran bogat care avea o firma care avea o cifra de afaceri spectaculoasa, cu un profit declarat, imens. Un taran in elita Oradiei! Un taran care a castigat de foarte multe ori locul intai intre oamenii de afaceri. Un om de care as fi fost mandru daca as fi stiut ca e tatal meu, chiar daca nu am fi fost o familie. Insa in situatia data, nu simteam mandrie, simteam ura. O ura feroce. O ura criminala. O ura ucigatoare, mai ales atunci cand am dat de prima poza cu el si familia lui. Am privit-o indelung... Uitandu-ma cu atentie la fiecare chip. Asa cum e si normal, prima data l-am privit pe tatal meu. Uau! Un om extrem de frumos. Daca in ziar a fost o poza alb-negru, pe ecranul monitorului era o poza color. Blond cu niste ochi albastri foarte ciudati. Aveau o nuanta interesanta, care m-a frapat. Am incercat sa gasesc asemenari intre chipurile noastre. Si le-am gasit. Parul blond, si cret... forma ochilor... nu culoarea lor... ochii mei erau o nuanta diferita de ai lui... forma buzelor era identica... si tenul avea aceeasi nuanta... Era in barbat inalt... nu solid... insa emana forta... Emana prestanta... Emana superioritate... Era un om impunator din toate punctele de vedere. Era imbracat elegant... foarte elegant... intr-un costum negru, cu o croiala perfecta. Langa el era o femeie... Cea care s-a bagat intre tatal meu si mama mea. Am comparat-o cu mama... Nicio asemanare... Nimic... Femeia asta era bruneta... cu ochi negri... Trebuie sa recunosc ca era o femeie frumoasa... mandra de familia ei... In fata lor erau doi copii mai mici decat mine... Cred ca aveau vreo sase-sapte ani... Un baiat si o fata... bruneti, cu ochi albastri... imbracati elegant... Acestia erau fratii mei dinspre tata. Intr-o secunda m-am hotarat. Ei vor fi distrusi primii. Asta il va durea cel mai tare pe tatal meu. Cu asta il voi lovi cel mai tare. Nu voi avea mila! Insa voi avea nevoie de rabdare... multa rabdare.

Acolo, in fata monitorului mi-am amintit ca maine aveam de mers la scoala. Of! Si voi fi nevoit sa dau ochii cu fata pe care am suparat-o. Si trebuia sa dau ochii cu colegii care, probabil, stiu toti ca eu sunt un bastard... Dar voi fi tare. Voi fi puternic! Voi suporta totul, cu gandul la razbunarea care va veni intr-o buna zi. Voi trai pentru ziua aia! Si ma voi pregati temeinic. Nu am voie sa gresesc! Tatal meu e un om puternic si greu de invins!